16 Iunie 21

„Viața sfântului Efrem cel Nou a stat mereu sub semnul crucii.”

Viața sfântului Efrem cel Nou a stat mereu sub semnul crucii. Născut pe 14 septembrie 1384, din copilărie a dorit să se dedice lui Dumnezeu, intrând în mănăstire și nevoindu-se în pustie. 
Pe 14 septembrie 1425, atunci când sfântul avea 41 de ani, fiind cotropită mănăstirea de turci, sfântul Efrem s-a lăsat de bunăvoie prins și a fost supus timp de 8 luni unor chinuri cumplite.
A îndurat bătăi și jigniri zilnice, suferind pentru Hristos și răbdând până la capăt. Pe 5 mai 1426, într-o marți dimineața, având trupul spânzurat în jos de un copac și o rană cauzată de un lemn încins înfipt în stomac, sfântul a trecut la Domnul.
500 de ani mai târziu sfintele lui moaște erau descoperite iar Nea Makri devenea cunoscută în toată lumea ortodoxă.
Răbdarea, iubirea aproapelui, jertfa continuă, grija constantă și credința statornică sunt doar o parte din virtuțile sfântului Efrem.
Suferința asumată din dragoste pentru Hristos este poate cea care mi-a rămas cel mai mult în suflet. Mulți dintre noi, credincioșii fugim astăzi de suferință, neînțelegâdu-i sensul pedagogic.
Nu avem noi tăria sfinților dar le putem cinsti memoria cu dragoste și grijă, mulțumindu-le mereu pentru toate darurile pe care ni le oferă.
Sfântul Efrem este unul dintre cei mai grabnici ajutători sfinți în suferință, pildă fiind însuși viața lui. 
La mulți ani celor ce poartă numele sfântului Efrem și celor ce poartă numele sfintei împărătese Irina.

Text: Constantin Răzvan Popovici, Facebook
Lasa un comentariu
avatar
Articolul lunii
Retele Sociale
  • Facebook
  • Google+
  • Twitter
  • Comentarii
  • Apreciate
  • Vizualizari
Citate Ortodoxe