25 Octombrie 20

Vederea Maicii Domnului

   Cu un an şi zece luni înainte de moartea sa, pe 25 martie 1831, dimineaţa devreme, Sfântul s-a învrednicit să primească vizita Maicii Domnului.
   „Înainte cu două zile, povesteşte măicuţa de la Diveevo, Eupraxia, îmi spusese să-l vizitez. Când am intrat, mi-a zis:
   - Vom primi vizita Maicii Domnului.
   Atunci mi-am înclinat capul, m-a acoperit cu mantia lui şi mi-a citit ceva dintr-o carte. Apoi m-a ridicat şi mi-a spus:
   - Ţine-te de mine şi nu-ţi fie teamă de nimic!
   S-a auzit atunci un vuiet ca un vânt puternic în pădure. Vântul s-a oprit şi s-a auzit un imn armonios. Uşa s-a deschis singură şi s-a revărsat o lumină mai strălucitoare decât cea a soarelui. O mireasmă mai binemirositoare decât tămâia a umplut chilia. Batiuşka stătea îngenuncheat şi cu mâinile înălţate în sus. Eu tremuram. La un moment dat stareţul s-a ridicat şi mi-a spus:
   - Nu te speria, bucuria mea. Nu e vorba de ceva demonic. E ceva care ne este dăruit de mila lui Dumnezeu, lată că Preaslăvita şi Preacurata Fecioară a noastră, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, vine aproape de noi.
   Într-adevăr, în faţă mergeau doi îngeri, ţinând unul în mâna dreaptă şi celălalt în mâna stângă ramuri care abia ce înfloriseră. Părul lor, asemănător cu lâna strălucitoare de aur, le cădea în voie pe umeri. în spate urmau Sfântul Ioan Botezătorul şi Sfântul loan Teologul. Purtau veşminte albe şi strălucitoare.
   Apoi şi-a tăcut apariţia Maica Domnului, urmată de doisprezece fecioare. Purta o mantie ca aceea care este pictată în icoana „Bucuria celor necăjiţi". Era o mantie strălucitoare, neînchipuit de frumoasă, în culori ce nu le pot exprima. Era încheiată la gât cu o cataramă mare şi rotundă. Era împodobită cu cruci, decorată în forme variate, dar nu ştiu cu ce. îmi aduc aminte doar că strălucea cu o lumină neobişnuită. Pe dedesubtul mantiei purta un veşmânt verde, prins sus cu o centură. Purta de asemenea ceva ca un epitrahil şi amfii, toate împodobite cu cruci. La statură era mai înaltă decât toate fecioarele. Pe cap avea o coroană minunată, împodobită de asemenea cu cruci, şi atât de strălucitoare, încât era cu neputinţă să o vadă ochiul, la fel ca şi catarama şi faţa ei. Părul său, mai lung şi mai frumos decât al îngerilor, cădea nestingherit pe umeri.
   Fecioarele care urmau în perechi purtau şi ele coroane pe cap. Se diferenţiau însă la culoarea părului şi a veşmintelor, precum de asemenea la chip şi statură. Erau cu toate foarte frumoase. Unele dintre ele se deosebeau şi au stat în jurul nostru.
   Împărăteasa stătea în mijloc. Chilia devenise spaţioasă, era toată numai lumină, dar lumină mai strălucitoare şi mai albă decât a soarelui. M-am înspăimântat şi am căzut. Atunci s-a apropiat de mine Sfânta Fecioară, m-a atins cu mâna dreaptă şi a binevoit să-mi spună:
   - Ridică-te soră, şi nu-ţi fie teamă de noi! Cu mine au venit aici fecioare ca şi tine.
   N-ani înţeles cum m-am ridicat. împărăteasa cerească a repetat:
   - Nu te teme! Am venit să vă vizităm.
   Părintele Serafim se ridicase deja în picioare în faţa Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, şi aceea vorbea cu el atât de firesc, atât de familiar, ca şi cu cineva de-al ei. Cuprinsă de mare bucurie, l-am întrebat pe stareţ:
   - Unde suntem? Cine sunt aceştia?
   Am crezut că nu mai eram în viaţă. Atunci Maica Domnului mi-a vorbit, zicându-mi:
   - Apropie-te singură de fecioare şi întreabă-le chiar tu.
   M-am apropiat. în primul rând se aflau muceniţele Varvara şi Ecaterina. în al doilea, muceniţele Tecla şi Marina. în rândul al treilea, Sfânta Irina şi Cuvioasa Eupraxia. în al patrulea, muceniţele Pelaghia şi Dorotea. în spatele lor, Sfânta Macrina şi Muceniţa Iustina. La urmă, muceniţele Iuliana şi Anisia.
   M-am apropiat pe rând de toate. Şi ele îmi spuneau numele lor şi îmi descriau, precum în sinaxar, viaţa şi mucenicia pe care au suferit-o din dragoste pentru Hristos. Apoi mi-au zis:
   - Dumnezeu nu ne-a oferit această slavă în dar, ci prin mucenicie. Şi tu vei mucenici.
   Preasfânta Născătoare de Dumnezeu i-a spus multe părintelui Serafim. Cu toate că am participat la vedere, nu am putut auzi cele spuse. Am auzit doar următoarele:
   - Nu le lăsa pe fecioarele mele (de la Diveevo).
   - O, Maică Fecioară! a răspuns stareţul. Le adun, dar nu le pot călăuzi singur.
   - Eu te voi ajuta în toate. Să le înveţi ascultarea. Dacă o păzesc, vor fi cu tine şi aproape de mine. Altfel, vor pierde părtăşia lor cu aceste fecioare de aici, care-mi sunt cele mai apropiate. Nu vor primi nici loc ca al lor, nici o asemenea coroană. Oricine le va necăji, va fi pedepsit de mine. Şi cine le va sluji din iubire pentru Hristos, va găsi milă în faţa Lui.
   După aceea, Maica Domnului s-a întors spre mine.
   - Priveşte, aşadar, pe aceste fecioare de aici şi coroanele lor, mi-a spus. Unele dintre ele au lăsat împărăţii şi bogăţii pământeşti pentru împărăţia Cerurilor. Toate au iubit sărăcia de voie, L-au iubit doar pe Domnul, şi de aceea vezi cu câtă slavă şi cinste s-au învrednicit. Precum au suferit muceniţele din vechime, aşa suferă şi cele din ziua de azi. Numai că acelea sufereau vădit, pe când astăzi suferă în taină, cu întristare a inimii. Răsplata lor însă va fi aceeaşi.
   După aceea, Maica Domnului, întorcându-se spre stareţ, l-a binecuvântat şi i-a zis:
   - Curând, dragul meu, vei fi împreună cu noi!
   Şi-a luat rămas bun de la el, precum şi ceilalţi Sfinţi. Sfinţii loan Botezătorul şi Ioan Teologul l-au binecuvântat, iar fecioarele l-au salutat. Atunci cineva, adresându-se către mine, a spus:
   - Te-ai învrednicit de această vedere datorită rugăciunilor părinţilor Serafim, Marcu, Nazarie şi Pahomie.
   Deodată au dispărut toate. Vederea s-a terminat. Ţinuse mai puţin de o oră.
   - Ai văzut, soră, a zis batiuşka, cu ce bucurie ne-a învrednicit Domnul să ne desfătăm noi, sărmanii? Este a douăsprezecea oară când am fost învrednicit să am ovedere. Astăzi Domnul te-a învrednicit şi pe tine. Cu ce bucurie ne-am desfătat! Putem avea credinţa şi nădejdea noastră la Domnul. Să-l biruieşti pe vrăjmaşul nostru, diavolul, şi să trăieşti mereu în cuminţenie. Domnul te va ajuta în toate. Să chemi ajutorul Său, al Maicii Domnului şi al Sfinţilor şi să mă pomeneşti şi pe mine, păcătosul. în rugăciunea ta să spui: Doamne, cum va fi ceasul morţii mele? Doamne, cum mă voi apropia de înfricoşătoarea Judecată? Cum voi răspunde pentru faptele mele? împărăteasa Cerurilor, ajută-mă."
 
Extras din: Un serafim printre oameni - Sfântul Serafim de Sarov - Traducere din limba greacă: Cristian Spătărelu / Editura Cartea Ortodoxă Galaţi 2005 / foto credit: Doxologia.ro
Lasa un comentariu
avatar
Articolul lunii
Retele Sociale
  • Facebook
  • Google+
  • Twitter
  • Comentarii
  • Apreciate
  • Vizualizari
Citate Ortodoxe