22 Octombrie 20

„Unii se roagă la Dumnezeu, alții se roagă să moară oameni.”

   Într-o postare pe un site social, jurnalistul Paul Gabriel Andrei a subliniat stilul de turma de care suferă jurnalismul ateu militant din România, pândind la fiecare colț Biserica, credincioșii, ierarhii, preoții ... poate, poate moare cineva. Jurnalistul amintind că a venit Direcția de Sănătate, au venit Parchetele și au zis "băi, ăștia nu vor să moară, credincioșii nu au nimic, hai, uitați-vă în alta parte!"

Iată postarea integrală:

„Asta e senzația pe care ți-o lasă anumite postări ale unor semeni. A fost cazul de la Cluj-Napoca, a fost cel de la Constanța, a fost de Paște în toată țara. Ochii unora erau chitiți ca a unor hiene asupra țintei preferate, "Doamne ajută" să se prăpădească cineva după slujbele astea. Și mureau oameni prin țară de covid, dar nu acolo unde trebuia. A venit Direcția de Sănătate, au venit Parchetele și au zis "băi, ăștia nu vor să moară, credincioșii nu au nimic, hai, uitați-vă în alta parte!"

Nimic. Bipezii urâcioși, neinvățând nimic, așteptau o nouă ocazie. Și ea a venit odată cu "revolta" lui Teodosie, care a decis că face slujba Odovaniei Învierii. Și eu recunosc, habar nu aveam că există așa ceva, ce e și "cu ce se mănâncă". Dar refuzând să rămân neinformat, stadiu în care le place multora să se afle constant, am dat repede un google. Și m-am lămurit că nu e ceva ieșit din comun, nu e ceva contra canoanelor, nu e o "a doua înviere".

Ca o paranteza, a murit Pimen și unii au interpretat acest lucru ca o dovadă că nu te apără credința nici măcar de un virus. Da, dar tare mi-e că niciunul dintre acești urâcioși de viață nu vor apuca 90 de ani. Asta e deadline-ul nostru pe care vi-l impunem. Demonstrați că reușiți asta! Cam greu, huh? Poate cu ceva credință reușiți...

Revenind la Constanța. Sa te hăhăiești că acolo s-a făcut o slujbă denotă prostie. Ai telefonul în mână și nu ești în stare să îl folosești pentru a te elibera de jugul neinformarii. El e smartphone, tu ești stupidman, gata să posteze oricând, orice, indiferent cât de "mare" e.

Nu a existat distanțare socială, nu au avut oamenii măști? Teodosie a zis legat de asta "eu nu pot fi și polițist". Și cu asta a cam zis totul. Autoritățile erau în măsură să fie atente la respectarea regulilor. Dar dacă ar fi făcut asta, nu am mai fi avut interviuri în timpul slujbei, nu? Că doar nu ne imbulzim.

"Le garantați dumneavoastră că nu se îmbolnăvesc?" a fost întrebarea care a tras cortina. Urmează acum două săptămâni în care unii se vor ruga. Se vor rugă să iasă testul pozitiv, să crape careva, continuând astfel degradarea personală vizibilă din ceruri. Când nu se va întâmpla asta vor posta o nouă hăhăială pe un nou subiect, acoperind urmele.

În final, ca să vorbesc pe înțelesul tuturor rătăciților. Credința nu e ca în World of Warcraft, să acumulezi o nouă vrajă care să te apere de orice, nu funcționează așa. Nu apare un shield de jur împrejur când aruncă cineva cu o piatră în tine. Și, guess what, credincioșii mai și crapă, asta e cursul vieții. Unii o au mai lungă, alții mai scurtă. Viața.”
 
Foto credit: Facebook.com
Lasa un comentariu
avatar
Articolul lunii
Retele Sociale
  • Facebook
  • Google+
  • Twitter
  • Comentarii
  • Apreciate
  • Vizualizari
Citate Ortodoxe