18 Octombrie 21

Un preot care s-a vaccinat: „Când m-am vaccinat, au căzut zece mii de-a dreapta mea, ca-n psaltire. Cum?”

Încep a prezenta cazul unui părinte drag mie care s-a vaccinat amintind următoarele versete biblice: „Primiţi-l pe cel slab în credinţă fără să-i judecaţi gândurile. Unul crede să mănânce de toate; cel slab însă mănâncă legume. Cel ce mănâncă să nu dispreţuiască pe cel ce nu mănâncă; iar cel ce nu mănâncă să nu osândească pe cel ce mănâncă, fiindcă Dumnezeu l-a primit. Cine eşti tu, ca să judeci pe sluga altuia? Pentru stăpânul său stă sau cade. Dar va sta, căci Domnul are putere ca să-l facă să stea. Unul deosebeşte o zi de alta, iar altul judecă toate zilele la fel. Fiecare să fie deplin încredinţat în mintea lui. Cel ce ţine ziua, o ţine pentru Domnul; şi cel ce nu ţine ziua, nu o ţine pentru Domnul. Şi cel ce mănâncă pentru Domnul mănâncă, căci mulţumeşte lui Dumnezeu; şi cel ce nu mănâncă pentru Domnul nu mănâncă, şi mulţumeşte lui Dumnezeu. Căci nimeni dintre noi nu trăieşte pentru sine şi nimeni nu moare pentru sine. Că dacă trăim, pentru Domnul trăim, şi dacă murim, pentru Domnul murim. Deci şi dacă trăim, şi dacă murim, ai Domnului suntem. Căci pentru aceasta a murit şi a înviat Hristos, ca să stăpânească şi peste morţi şi peste vii. Dar tu, de ce judeci pe fratele tău? Sau şi tu, de ce dispreţuieşti pe fratele tău? Căci toţi ne vom înfăţişa înaintea judecăţii lui Dumnezeu.” - Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel | Capitolul 14, versetele 1-10. 

Am ținut să postez aceste 10 versete de mai sus pentru a se înțelege mai bine ce voi scrie în continuare. 
Cei care se vaccinează și cei care nu se vaccinează nu trebuie să se judece între ei, să se creeze o „viroză” a urii și a spaimei de moarte, asemenea aceleia promovate de mass-media globalistă. Vaccinul acesta experimental poate face foarte mult bine unora dintre noi, mai puțin bine altora (vezi multele persoane vaccinate ajunse la spital cu Covid), iar alții din păcate mor ... la fel și cu vaccinații, unii mor de Covid, alții au anumite greutăți de tras de pe urma acestui virus (probabil creat de cineva...), alții ajung în spital. Proporția este aproape egală, aici este problema ... 
O altă problemă a acestei „pandemii” orchestrată de persoane dubioase este eliminarea libertăților pe care omul le are de la Dumnezeu, nu de la om, nu de la Iohannis și nici de la Arafat! Pentru asta am fost în stradă pe 2 octombrie, acum două zile, pentru eliminarea obligativității vaccinării oamenilor, pentru eliminarea dictaturii globaliste, pentru LIBERTATE.
Revenind la subiectul acestui articol, părintele Crin-Triandafil Theodorescu (foto) a declarat că s-a vaccinat ... nu, nu înseamnă că s-a lepădat de Hristos, de Biserică, nici pomeneală, nu înseamnă că a renunțat la libertatea lui, înseamnă că s-a vaccinat și atât. Mai sus, în versetele din Sfânta Scriptură aflăm că NU trebuie să judecăm, spune acolo „cel ce mănâncă să nu dispreţuiască pe cel ce nu mănâncă; iar cel ce nu mănâncă să nu osândească pe cel ce mănâncă, fiindcă Dumnezeu l-a primit. Cine eşti tu, ca să judeci”, deci după acest model biblic, spun și eu, fiind împotriva dezbinării în Biserica lui Hristos, că cel care s-a vaccinat nu trebuie să îl jignească, să îl atace, să îl judece pe cel nevaccinat asemenea și invers.

iată postarea părintelui de pe un site social: 

„Da, m-am vaccinat fluierând și o să fac și boosterul. Pentru că singura grădină în care dau cu sapa e conștiința mea. Pentru că primul om care m-a luat în brațe, chiar înaintea Mamei, a fost un medic. Pentru că băiatul meu, căruia i-am făcut băiță până la un an, ceva mai citit ca mine și lucrând în cercetare, mă mângâie pe frunte, într-o inversare zăpăcitoare de roluri, și-mi spune că e în regulă să mă vaccinez. Pentru că am făcut-o deja, de jumătate de an, și tot păcătos am rămas, tot leneș, tot cu găurile alea-n aripile botezului; nici mai bun și nici mai rău. Pentru că nu cred că povestea asta e altceva decât o chestiune medicală, iar eu nu sunt medic. Eu sunt preotul Domnului, cel mai răpciugos dintre ei. Eu sunt dovada cu puls și colesterol că Dumnezeu e iubire și că iubirea Lui lucrează ca o dăltiță-ntr-un bloc de marmură de Kavala. Cioc-cioc...așa lucrează Dumnezeu.
Când m-am vaccinat, au căzut zece mii de-a dreapta mea, ca-n psaltire. Cum? Mai spui că ești creștin? Că ești preot? Vândutule. Iudă. Le-am primit pe toate cu resemnare. Numărul prietenilor de pe Facebook a intrat la apă, nu mult, dar a intrat. Am oftat și-am plecat mai departe. Pentru că singura grădină în care dau cu sapa e conștiința mea. Dau cu sapa să-i placă Domnului când se plimbă pe-acolo, cu mâinile la spate, gândindu-se la o nouă galaxie, la o nouă peșteră sau o nouă specie de nifarguși. Acolo, în cetatea dreptății mele, El e stăpân. De aia dau cu sapa. Să-i placă să peripatetizeze pe cărările inimii mele. 
Un număr de oameni mi-au spus ”sunt dezamăgit, dar continui să te iubesc!” Nu-i nimic că ne dezamăgesc oamenii, nu-i nimic. Să nu ne amăgească dezamăgirea. Că mai deasupra dezamăgirii e iubirea, și știu exact cum funcționează asta. De câte ori nu mi-am dezamăgit Mama și ea m-a primit în brațele ei, întreg, ca atunci când m-am născut? Mă străfulgeră uneori o amintire, veneam din armată, în permisie, era ajun de Crăciun și-n trenul acela era mai ger decât afară, doar cei bătrâni își mai amintesc vremurile acelea, ușile trenurilor erau troienite de ghețuri în cel mai propriu mod; mi-era frig, dârdâiam în mantaua kaki, mi-am scos picioarele din bocancii uzați și-am început să-mi masez degetele, și Mama mi-a luat dintr-odată picioarele, s-a desfăcut la piept și mi-a ascuns picioarele la sânul ei, îmbrățișându-le cu brațele; icoană vie într-un vagon de clasa a III-a, cu bănci de lemn, ca-n filmele lui Tarkovski. Așa e Dumnezeu cu noi; nu ne va dezamăgi, oricât de înghețate ne-ar fi picioarele, mâinile, nasul și urechile. Inimile să nu ne înghețe, inimile! Că o inimă de gheață nici Domnul n-o mai poate salva, te-ai dus pe copca neantului, că iubirea e mai mult decât dreptatea. 
În vremuri grele ies din om rădăcinile. Îi ies prin ochi, prin vorbe, prin faptele lui. Alea care nu pot fi ascunse. Nu pot fi ascunse. Că veni vorba de armată, nușdece-mi amintesc tot mai des de perioada aceea, răbdam o foame crâncenă, două chestii-mi doream în armată, să mănânc până nu mai pot și să dorm până mă satur, și-un ungur din Oradea, student la metalurgie, trecea printre mese privind ceva în palmă, și se oprește în dreptul meu și-mi dă un cățel de usturoi, uite Crin, ajută contra răcelii, am două bucăți, le facem jumi-juma. Și în clipa aceea a avut loc o epidanie în cantina jegoasă a unității militare, Dumnezeu s-a întrupat într-un cățel de usturoi, că nu doar cuminecătură e Domnul, ci și îmbrățișare, lacrimă, compasiune, legatul șiretului unui bătrân pe stradă, o înghețată dată unui nevoiaș, o cârjă unui șchiop și-o aspirină unui febril, de toate poate fi Domnul. Și ziceam, că iar m-am pierdut în vorbe, ziceam că în vremurile grele ies din om rădăcinile. Și mă-ncearcă un gând, auziți, dacă virusul ăsta nu-i nici de la lilieci, nici din laboratoarele chinezești, dacă virusul ăsta e examenul iubirii la care tocmai participăm? Că prea ne-am împărțit în vaccinați și nevaccinați, și prea cu poftă ne dăm șuturile dreptății-n dinți, unii altora! Că la ce-i folosește omului lumea toată, cu dreptatea lui cu tot, când l-a scos din inima sa pe fratele său nevaccinat/vaccinat, alb/negru, prost/deștept, împărat/soldat, sărac/bogat? 
Vaccinați-vă ca mine, sau nevaccinați-vă ca alții. Un singur lucru vă rog, vă conjur. Nu încetați să faceți din iubire acoperiș deasupra fratelui vostru, că cine a pierdut iubirea l-a pierdut pe Dumnezeu că Dumnezeu este iubire și abia pe urmă se numără dreptatea și paturile libere din ATI! 
Hristos în mijlocul nostru!”

Sursă foto: Facebook.com
Lasa un comentariu
avatar
Articolul lunii
Retele Sociale
  • Facebook
  • Google+
  • Twitter
  • Comentarii
  • Apreciate
  • Vizualizari
Citate Ortodoxe