24 Octombrie 20

Tu la ce te gândeşti când îţi plânge copilul? ...

După slujbă, părintele Ioan l-a întrebat pe Constantin, a cărui soţie născuse în urmă cu trei luni doi gemeni:
- Cum vă descurcaţi? Plâng copiii sau sunt cuminţi?
- Plâng, părinte, ca toţi copii. E greu de tot, dar e şi frumos.
De faţă era şi Alexandru, un tânăr care se văita că nu mai poate suporta plânsetele copilului său de cinci luni:
Părintele îi spuse atunci lui:
- Vezi că se poate şi fără să cazi în deznădejde?
- Nu ştiu părinte cum face el, că în locul lui aş cădea de pe picioare.
- Tu la ce te gândeşti când îţi plânge copilul?
- Mă gândesc că e un blestem să creşti copii şi îi invidiez pe cei care se păzesc să nu facă. Se lipsesc de Sfânta Împărtăşanie, dar se lipsesc şi de suferinţe chinuitoare.
- Rău faci că gândeşti aşa. Niciodată păcatul nu e de preferat greutăţilor vieţii. Zi şi tu, Constantine, tu la ce te gândeşti când plâng copiii?
- Plâng acum, dar o să crească mari şi frumoşi, şi o să uit plânsul lor. Când mă ajunge oboseala, şi plânsetele lor mă apasă, îmi zic: mai bine aud acum plânsetele copiilor mei, pe care îi iubesc, decât să aud pe lumea cealaltă plânsetele păcătoşilor care ard în focul iadului.

Povestit-au unii că în muntele lui Antonie şedeau şapte fraţi şi pe vremea curmalelor păzeau pe rând, să alunge păsările. Şi era acolo un bătrân care, când îi venea ziua, striga: „Fugiţi de aici, gândurile mele cele dinăuntru şi păsările cele din afară”. (11-421)
 
Extras din: Danion Vasile - PATERICUL MIRENILOR - PILDE PENTRU SECOLUL XXI - Editat de Editura Egumenița, Galați 2004 / Foto credit: pixabay.com
Lasa un comentariu
avatar
Articolul lunii
Retele Sociale
  • Facebook
  • Google+
  • Twitter
  • Comentarii
  • Apreciate
  • Vizualizari
Citate Ortodoxe