29 Septembrie 20

Trebuie să moară ceva în noi ca să putem crește sufletește

   Acest model viaţă–moarte apare şi în procesul creşterii noastre. În fiecare etapă trebuie să moară ceva în noi ca să putem trece la etapa următoare. Trecerea de la vârsta sugarului la prima copilărie, de la copilărie la adolescenţă, de la adolescenţă la vârsta adultului – implică, de fiecare dată, o moarte lăuntrică ce dă naştere la ceva nou. Sunt treceri care, mai ales de la copilărie la adolescenţă, pot fi izvorul unei crize, uneori chiar foarte dureroase. Dar dacă, într-un fel sau altul, refuzăm această nevoie de a muri, nu ne putem dezvolta, nu putem deveni persoane adevărate. Cum scrie George Mac Donald în romanul său, Lilith: „Veţi muri atât cât aţi refuzat să trăiţi”. Numai moartea vechiului face posibilă apariţia noului în noi: fără moarte n-ar exista o viaţă nouă.
   Dacă a deveni adult este o formă de moarte, tot feluri de a muri sunt şi plecările dintr-un loc sau despărţirile de o persoană iubită. Sunt despărţiri, separări necesare neîntreruptei noastre creşteri spre maturitate. Niciodată n-am putea realiza tot ce avem în noi, adevăratul nostru potenţial, dacă n-am avea, într-o bună zi, curajul să părăsim peisajul familiar, să ne despărţim de actualii prieteni şi să ne făurim legături noi. Cramponându-ne prea mult de aceea ce a fost, respingem chemarea de a descoperi noul. Sau, cum spune Cecil Day Lewis: „formarea individualităţii începe cu o plecare şi, dându-i drumul celui care pleacă, dai dovadă de iubire”.
 
Extras din: Episcopul Kallistos Ware, Împărăţia lăuntrică, Editura Christiana, 1996, pp. 22-23 - VIA - Catalin Rusu, Facebook - foto credit: Doxologia.ro
Lasa un comentariu
avatar
Articolul lunii
Retele Sociale
  • Facebook
  • Google+
  • Twitter
  • Comentarii
  • Apreciate
  • Vizualizari
Citate Ortodoxe