Cel mai bătrân dintre mucenicii creștini, prăznuit astăzi, Sfântul Haralambie a câștigat tinerețea perenă mărturisindu- L neîncetat pe Hristos, timp de 113 ani.
Episcop al Magneziei, stâlp în vreme de prigoană, duhovnic și tămăduitor al sufletelor însetate de dragoste dumnezeiască și martir, Sfântul Haralambie a împărtășit lumii creștine din bucuria harului, așa cum îi spune numele, dăruită lui de Hristos.
Ne gândim deseori la distanța care ne separă de timpurile în care au trăit cei mai mulți dintre martirii bisericii. Ne e greu să ne imaginăm diferitele chinuri prin care au răzbit către Hristos.
Adeseori, mă întreb oare, noi, cum am fi răspuns, chemați fiind de Domnul la mărturisire? Am fi răbdat teroarea psihologică și durerea fizică? Excluderea socială și lepădarea totală de cetate?
Dar, mai ales, l-am mai vedea noi astăzi, dincolo de toate acestea pe Hristos?
Sfântul Haralambie a trecut prin focul martiriului, alergând în brațele Domnului, sfințidu-se și devenind doctor al sufletelor.
În țara noastră contribuția Sfântului a fost semnificativă! Este de ajuns să menționăm "Ciuma lui Caragea", izbucnită în Țara Românească în 1813, atunci când au murit peste 90.000 de oameni. Rugăciunile către Sfântul Haralambie au ajutat în oprirea pe deoparte a ciumei și în vindecarea celor bolnavi.
Într-o continuă pandemie a bolilor sufletești să avem ca grabnic ajutător pe cel ce de lângă tronul Sfintei Treimi mijlocește pentru tămăduirea noastră.
