14 August 22

The Guardian: „Un bebeluș avea nevoie de o familie: Cum a ajuns un cuplu de același sex din Germania printre primele care adoptă!”

Să lămurim un pic lucrurile.
Captura de mai jos e din The Guardian de astăzi. "Un bebeluș avea nevoie de o familie: Cum a ajuns un cuplu de același sex din Germania printre primele care adoptă!"
E un extras prezentat astăzi din cartea Tales from the Fatherland: Two Dads, One Adoption and the Meaning of Parenthood apărută în 2008. Adică unul dintre cei doi tați a scris o carte: Poveștiri din Tărâmul Taților: Doi tați, o adopție și sensul paternității.
Vă redau câteva pasaje din articolul foarte cuprinzător. În comentarii vă pun și linkul. Apoi comentăm.
<În 2018, după ce Germania a adoptat mariajul între același sex, Ben Fergusson și soțul său Tom au devenit unul dintre primele cupluri care au reușit să adopte un copil.
Povestește Ben: Ieșeam de la cursurile de engleză de la Universitatea din Potsdam când am văzut că am un apel pierdut de la un număr necunoscut. Deoarece aștept telefonul care ar trebui să-mi schimbe viața, nu ignor niciodată un apel necunoscut. Mereu sun înapoi.
- Sunt Ben Fergusson. Am un apel pierdut din partea dumneavoastră.
- Ah, domnul Fergusson. Sunt doamna Schwenk, asistentul social care se ocupă de cazul dvs. Mulțumesc că ați sunat înapoi. V-am sunat pentru că avem un băiat micuț, de 4 săptămâni, care are nevoie de o familie.
O femeie din programul de adopție ne spunea că a văzut stelele când a primit telefonul. Pentru mine a fost ca și când am pus stop la caseta VHS. Totul s-a oprit, totul era pe silențios. Am început să iau repete notițe cu un pix roșu pe spatele unei agende, totul se auzea tare în urechile mele.
"Băiat", "4 săptămâni". Cam asta e tot ce mi-a spus.
- Câte kilograme are băiatul? Am întrebat.
- Nu știu. Dar trebuie să veniți la Instituție în această seară sau mâine la prima oră. Dacă sunteți de acord cu detaliile ne vedem mâine. Dacă îl doriți trebuie să fiți pregătiți să-l luați vineri dimineață acasă.
Aveam o oră și jumătate să pregătim tot restul vieții noastre.
Știu că soțul meu, Tom, era la fizioterapie până la 6 seara. I-am trimis un mesaj audio cu vocea tremurândă. Nu plângeam, dar nici nu mai aveam mult. Lucrătorul social ne-a spus că trebuie să fim cu mintea deschisă în cazul în care ne întâlnim cu copilul și nu ne legăm afectiv.
Stăteam lângă cana de ceai de pe masă și mă uitam la mesajul trimis lui Tom. Când s-a făcut din gri în albastru liniuțele de la whatsapp am avut emoții. După câteva secunde m-a sunat emoționat și disperat după alte detalii.
- Ce vârstă are?
- 4 săptămâni.
- Unde se află acum?
- Nu știu. Ne anunță mâine, cred.
- E sănătos?
- E un băiețel sănătos, da.
Atunci am auzit cum se mișcau lucrurile prin biroul lui, nu avea stare de emoții.
- Poate el este acela.
- Poate, am zis.
Dacă aveam să ne "potrivim", ne rămâneau doar 4 ore să cumpărăm tot ce are nevoie un copil pentru a-și petrece nopțile acasă.>
Cam asta scrie azi în The Guardian, ziarul fondat în 1821, citit în fiecare lună de peste 23 de milioane de adulți din Marea Britanie, considerat cel mai influent din Regat.
Acum să vă spun eu cum stă treaba. Un cuplu gay din Germania a primit un bebeluș de 4 săptămâni sănătos pentru a-l lua acasă.
Vreau să-mi răspundeți la întrebarea asta?
Știți care sunt șansele ca un cuplu din România, indiferent de vârstă, situație financiară, cazier, culoarea ochilor etc, să adopte un copilaș de 4 săptămâni sănătos?
ZERO. 0,000% LA SUTĂ. IMPOSIBIL. NADA.
Dacă intră un copil de o zi în sistem, nu 4 săptămâni, durează minim un an până el intră în sistem și e declarat adoptabil. Practic un copilaș pierde un an prin sistemul de stat fără să existe posibilitatea legală ca o familie să-l adopte.
Apoi, evident că după un an într-un sistem cu multe probleme, copiii respectiv se mai aleg și cu ceva probleme de sănătate. Deci ca să-l iei și sănătos iarăși ai șanse minime. Mic și sănătos. De fapt, cum spuneam, zero.
Nu știu cum e sistemul din Germania, dar acum știm sigur că un cuplu gay nu întâmpină aceste probleme.
Să vedem cum se vor mișca lucrurile și la noi în viitor, poate că dacă se legalizează anumite lucruri vor deveni brusc disponibili copilașii micuți. Dar pentru cine?
Și în timp ce noi citim lucrurile astea, mii de copiii mari și mici așteaptă după o ușă închisă o familie să-i ia acasă. Și ușa aia nu se deschide din cauza zăvorului pus de statul român și direcțiile de asistență socială.
 

Autor: Jurnalistul Paul Gabriel Andrei, Facebook.

Lasa un comentariu
avatar
Articolul lunii
Retele Sociale
  • Facebook
  • Google+
  • Twitter
  • Comentarii
  • Apreciate
  • Vizualizari
Citate Ortodoxe