Nebunia a început într-o noapte de Înviere. Plecasem de acasă cumva entuziasmați. Stiți cum e în noaptea de Înviere. Te apucă un soi de Pace febrilă, e ca o ieșire din rutina zilei profane, te animă această pregătire pentru întâlnirea cu Veșnicia, inima anticipează apropierea Timpului Sacru, copiii te întreabă încă de dimineață, de zece mii de ori, "Când mergem la Înviere"... iar tu te gândești "Ce fain sună 'Când mergem la Înviere?, căci chiar așa este, te duci la o mare Întâlnire. Dar așa cum spuneam, plecasem de acasă plini de speranță...
Luăm autobuzul de noapte vreo cinci stații. Biserica e la vreo 16 mile. Cam 28 de km. Apoi coborâm și luăm metroul. În jurul nostru, sute de oameni obosiți. Se intorc de la muncă. Unii citesc , altii dorm iar alții... alții se uită ciudat la noi, că avem lumânărele în pahare cu însemnele Crucii Lui Hristos. Probabil se întreabă ce caută copiii aceia mici la ora târzie, prin oraș...
Ușile metroului se deschid și, în vagonul nostru, intră un grup de tineri petrecăreți. După ei, un ortodox, probabil est-european. Merge și el la Înviere. Are în mână o lumânare. În tot metroul, doar noi și el. Simtim o stare de complicitate tacită. Cei din jur... nimic...
Ș-atunci, m-a lovit relativismul absolut și sufocant al societății occidentale, lumea aceea total desacralizată, în care toate religiile lumii erau amestecate și fierte în supa globalistă a toleranței desfrânate și a iubirii fără inimă, din fierberea tuturor se face aliajul din care vor scoate anti-hriștii, sabia ce va ataca Ortodoxia, o vor împlânta în Inimă, jefuind Calea Adevărului și a Vieții...
Așa am simțit... că m-a lovit săgeata otrăvită a societatii deschise, ricoșând din scutul Ortodoxiei... Am văzut milioanele de copii din școlile lor, care învață că toate religiile au același Dumnezeu, dar care nu învață ce sau Cine e ADEVĂRUL, ci sunt infectați până la cangrenă, de relativismul pretențios al incluziunii fără granițe... i-am văzut pe milioanele de oameni cum ratează Iubirea Lui Hristos, cum rătăcesc pe întuneric, cum ajung animale în jugul globalist... indivizi fără granițe, fără identitate, fără comuniune, fără istorie, fără familie, fără persona-litate..
Apoi mi-am amintit de serile NAȘTERII DOMNULUI și de nopțile de ÎNVIERE, de consensul absolut al Târgului Neamț, de sincronicitatea sacră a României... a venit pandemia și s-a intamplat nebunia... pentru asta ne-am intors... pentru diamantele duhovnicești care încă mai strălucesc în mâlul toxic al trădării politicianiste, pentru copiii care inca ÎL mai cheamă pe Hristos, pentru școlile în care mai exista profesori cu frica de Dumnezeu, lăcașuri în care Dumnezeu mai coboară și-n care Lumina încă mai pulsează, locuri vii ce încă oglindesc Adevărul...
Sărbători fericite, îmbelșugate în Sfânta Nebunie întru Hristos!
ÎNTORCEȚI-VĂ ACASĂ! Copiii se ofilesc în lumea vestului... chiar dacă le atârnă buzunarele cu bani...
Sursă: Facebook.com
