08 August 22

Slăbănogirea sufletului, piedica spre mântuire

Vindecarea slăbănogului din Capernaum este una dintre multele minuni pe care le-a făcut Fiului lui Dumnezeu cât a fost pe pământul mărginit, care L-a găzduit pe Cel Nemărginit. Cu această minune ne întâlnim de două ori pe an, mai exact în duminica a doua din Postul cel Mare și în duminica a șasea după Rusalii, duminică ce cade înainte sau la începutul postului Adormirii Maicii Domnului. Nu este o greșeală sau o coincidență. În Postul cel Mare, pericopa evanghelică este cea mărturisită de Sfântul Apostol și Evanghelist Marcu, care mărturisește mai detaliat această minune.
"Şi îndată s-au adunat mulţi, încât nu mai era loc, nici înaintea uşii, şi le grăia lor cuvântul.  Şi au venit la El, aducând un slăbănog, pe care-l purtau patru inşi. Şi neputând ei, din pricina mulţimii, să se apropie de El, au desfăcut acoperişul casei unde era Iisus şi, prin spărtură, au lăsat în jos patul în care zăcea slăbănogul. Şi văzând Iisus credinţa lor, i-a zis slăbănogului: Fiule, iertate îţi sunt păcatele tale!"  Marcu 2, 2-5
Cea de-a doua întâlnire cu această minune este rânduită mărturisirea Sfântului Apostol și Evanghelist Matei dar nu chiar atât de detaliată așa cum a fost cea anterioară .
"Intrând în corabie, Iisus a trecut şi a venit în cetatea Sa. Şi iată, I-au adus un slăbănog zăcând pe pat. Şi Iisus, văzând credinţa lor, a zis slăbănogului: Îndrăzneşte, fiule! Iertate sunt păcatele tale!" Matei 9, 1-2
Ambele istorisiri ne aduc în prim plan același lucru: "Şi văzând Iisus credinţa lor, i-a zis slăbănogului: Fiule, iertate îţi sunt păcatele tale!"
Dacă Mântuitorul a dăruit vindecare celor care erau întrebați "Crezi că pot să fac Eu aceasta?", iată că de această dată apare acest detaliu: credința celorlalți. În mod clar atunci când ne gândim la mântuire nu trebuie să fim egoiști și să ne gândim doar la mântuirea noastră. Iată că prin rugăciunile noastre și prin credința noastră, putem să Îl milostivim pe Dumnezeu, astfel încât și ceilalți să se mântuiască.
Oare este valabilă această minune și în ziua de astăzi? Fără dar și poate, da. Sufletul slăbănogit de păcate nu se poate mântui. Nu întâmplător au fost așezate aceste două pericope evanghelice în timpul Postului cel Mare sau în proximitatea Postului Adormirii Maicii Domnului. Această minune ne îndeamnă pe de o parte că fără iertarea păcatelor nu putem primi vindecarea sufletului iar pe de altă parte ne amintește că nu este suficient să lucrăm singuri doar pentru mântuirea noastră, ci trebuie să luptăm și pentru mântuirea celor din jurul nostru. Cum îi ajutăm pe cei din jur? În nici un caz cu cicăleală, ceartă și insistență. Se întâmplă uneori să vorbim despre Dumnezeu iar ceilalți să refuze ascultarea. Nu trebuie să îi forțăm, ci trebuie să îi așteptăm și să ne rugăm pentru ei. Dar atunci când fac un pas spre noi, înfometați și însetați de Cuvântul lui Dumnezeu, să nu le răspundem "Ce vrei? Am vrut să îți vorbesc despre Dumnezeu și m-ai refuzat." Nu așa trebuie să le răspundem. Trebuie să urmăm exact exemplul tatălui fiului risipitor care l-a strâns în brațe pe fiul cel rătăcit fără să îi reproșeze ceva și fără să îl întrebe ce a făcut cu averea primită. Așa și noi. Chiar dacă este vreo persoană care în trecut ne-a batjocorit sau ne-a tratat cu dispreț pentru credința noastră iar aceasta vine la noi pentru că vrea să se căiască, să nu îl mustrăm, ci să îl primim cu brațele deschise și să îl povățuim așa cum se cuvine, chiar să îi recomandăm să își aleagă un duhovnic.
Dacă știm că suntem slăbănogiți sufletește, să nu ezităm să îi rugăm pe cei din jurul nostru să ne ajute cu rugăciunile lor. De fiecare dată când avem o încercare, o greutate, să nu ezităm să îi rugăm pe ceilalți să ne ajute cu rugăciunile lor. Când suntem slăbănogiți sufletește nu putem să ne ducem singuri patul păcatului dar cu ajutorul celorlalți vom reuși cu siguranță. Chiar și bolnavul din Capernaum credea dar a fost  ajutătoare și credința celor care l-au adus. Sfântul Ioan Gură de Aur tâlcuiește astfel acest pasaj: "Văzând credinţa lor”, spune Matei, adică a acelora ce l-au adus. Hristos nu cere totdeauna credinţă de la cei bolnavi; de pildă nu cere credinţă de la cei nebuni sau de la cei care şi-au pierdut conştiinţa din pricina vreunei boli. Acum însă credea şi bolnavul; că dacă nu credea, n-ar fi lăsat să fie coborât. Aşadar pentru că bolnavul a arătat atâta credinţă, Şi-a arătat şi Hristos puterea Lui, iertând cu toată autoritatea păcatele şi arătând prin aceasta că este de aceeaşi cinste cu Părintele Său."
Să Îl rugăm pe Domnul Dumnezeu să vindece slăbănogirea sufletelor noastre, ca ridicându-ne din patul păcatului, să slăvim pe Dumnezeu așa cum și cei prezenți la vindecarea slăbănogului din Capernaum au slăvit pe Dumnezeu. "Iar mulţimile văzând acestea, s-au înspăimântat şi au slăvit pe Dumnezeu, Cel care dă oamenilor asemenea putere." Matei 9, 8 . Primind această vindecare, să ne pregătim așa cum se cuvine pentru Postul Adormirii Maicii Domnului.

Autor: Teologul și jurnalistul Cornelius Florin.
Lasa un comentariu
avatar
Articolul lunii
Retele Sociale
  • Facebook
  • Google+
  • Twitter
  • Comentarii
  • Apreciate
  • Vizualizari
Citate Ortodoxe