02 Decembrie 20

Simbolismul Sfintei Liturghii, pe scurt

   Trebuie însa sa revenim mai târziu, cu deamanuntul. Am spus mai dinainte ca taina iconomiei lui Hristos este simbolizata prin însasi jertfa Sfintei Liturghii. Dar ea este simbolizata si prin cele ce se savârsesc si se rostesc atât înainte cât si dupa Jertfa. Anume Jertfa vesteste moartea, învierea și înaltarea Domnului, deoarece cinstitele daruri se prefac în însusi dumnezeiescul Trup, cu care El a înviat si S-a înaltat la ceruri; cele dinainte de Jertfa închipuiesc cele petrecute înainte de moartea Domnului, adica întruparea, iesirea la propovaduire si aratarea cea desavârsita în lume; iar cele de dupa Jertfa amintesc „fagaduinta Tatalui” cum am numit-o Domnul Însusi, adica pogorârea Sfântului Duh peste Apostoli si aducerea neamurilor lui Dumnezeu si partasia lor cu El, printr-însii. Astfel, întreaga slujba este ca un curs unitar de istorie (sfânta) ce pastreaza de la început pâna la sfârsit armonia si întregimea, încât fiecare din cele ce se savârsesc sau se rostesc aduce partea sa de împlinire la întregul slujbei. De pilda, psalmii antofonici, care se cânta la începutul Liturghiei, închipuiesc cea dintâi treapta a iconomiei lui Hristos; iar cele urmatoare, adica citirile din Scriptura si celelalte, închipuiesc treapta a doua.
   S-a spus desigur, ca un altul ar fi rostul cântarilor si al citirilor din Sfânta Scriptura: ele ar fi adica mijloace de curatire si de pregatire pentru primirea Sfintelor Taine. Dar nimic nu se opune ca ele sa poata face si una si alta, adica pe de o parte sa sfinteasca pe credinciosi, iar pe de alta sa simbolizeze iconomia lui Hristos. Dupa cum hainele împlinesc, în primul rând, nevoia de îmbracaminte, acoperind trupul, dar prin felul cum sunt croite arata si îndeletnicirea, felul de viata si rangul celor ce le poarta, tot asa si aici. Se întelege ca, întrucât cântarile si citirile sunt, în general, scripturi dumnezeiesti si cuvinte de Dumnezeu insuflate, ele sfintesc pe cei ce le citesc si cânta; dar întrucât au fost alese si orânduite într-un anumit fel, au si cealalta menire, adica închipuiesc venirea si trairea în lume a lui Hristos.
   Acelasi lucru este nu numai cu cântarile si citirile, ci si cu sfintele ceremonii: fiecare din ele se savârsesc în vederea unei anumite trebuinte dar totodata simbolizeaza si ceva din faptele, din lucrurile sau patimile lui Hristos. Sa luam, de pilda, intrarea cu Sfânta Evanghelie în altar sau intrarea cu cinstitele daruri. Fiecare din acestea se savârseste cu un scop practic: cea dintâi sa se citeasca Evanghelia, cea de a doua ca sa se savârseasca jertfa. Dar si una si alta închipuiesc iesirea sau aratarea în lume a lui Hristos: una închipuieste aratarea, înca nedeplin\ si nedeslusita, de la început, cealalta pe cea desavârsita si deplina.
   Ba înca, între cele ce se savârsesc în timpul Sfintei Liturghii, sunt chiar unele lucruri care nu corespund nici unei trebuinte, ci au doar un scop simbolic. Asa sunt, de pilda, forma de sulita a copiei, împungerea prescurei si întiparirea crucii pe ea, precum si turnarea apei calde în sfintele Daruri. De altfel si în alte sfinte slujbe gasim multe de acestea. Astfel, în rânduiala botezului, cei ce vor sa se boteze trebuie sa se descalte, sa se dezbrace si stând cu fata spre apus sa-si întinda mâinile si sa sufle. Acestea si altele de acest fel nu corespund nici unei trebuinte în savârsirea tainei, ci învata pe cel botezat ura si dezgustul ce trebuie sa nutreasca fata de cel rau si cum trebuie sa-l alunge cel ce va sa fie un adevarat crestin.
   Asa stând lucrurile, sa urmarim cu privirea Liturghia întreaga, parte cu parte, ca sa vedem cum cuprinde într-însa chipul iconomiei lui Hristos.
 
Extras din: Sf. Nicolae Cabasila - Tâlcuirea dumnezeiestii liturghi / Traducere din limba greacă de Pr. Prof. Dr. Ene Braniște - Ediția III: 1997 / Editura Arhiepiscopiei Bucureștilor 1989
Lasa un comentariu
avatar
Articolul lunii
Retele Sociale
  • Facebook
  • Google+
  • Twitter
  • Comentarii
  • Apreciate
  • Vizualizari
Citate Ortodoxe