25 Ianuarie 22

Sfântul Nectarie și copilăria sa

   „Într-o dimineaţă de iarnă, domnul Temistocle, un om blând cu suflet mare, se îndrepta spre prăvălioara lui.
    Era frig şi zloată şi mergea strângându-şi pe el paltonul, când îl vede pe micul Anastasie că se apropie pe trotuarul celălalt.
- Unde te duci, Anastasie? Ai alt drum astăzi? Nu te duci la lucru?
    Baieţelule, o să răceşti.
   Nu eşti îmbrăcat gros.
    Ai bocancii rupți.
- Mă duc la poştă să duc nişte scrisori.
- Dă-mi-le mie.
    Trec eu acum pe la poştă.
    Hai, fugi înapoi  acasă , că o să răceşti afară.
- Vă mulţumesc mult, domnule, spuse micuţul, dârdâind de frig.
    Ce i-a venit Domnului Temistocle, că s-a uitat pentru cine sunt scrisorile.
    Una era pentru un negustor, alta pentru o fabrică de tutun, a treia era...
    „CĂTRE DOMNUL NOSTRU IISUS HRISTOS, ÎN CER“.
   S-a oprit locului şi a început să zâmbească.
- Săracul băieţel!
    Ia să văd ce cere... A deschis scrisoarea şi a citit:
„Hristoase al meu,
   Eu mă rog Ție mereu, insă nu ți- am scris.
   Hainele mi s-au rupt, pantofii mi s-au stricat şi mi-e frig.
   Din ce-mi dă stăpânul nu-mi ajunge nici de mâncare.
    Eu sunt copil, dar muncesc. Nu dorm.
    N-am reuşit să trimit aproape nimic mamei mele, care este săracă.
    Ce să mă fac acum?
   Cum ies eu din iarnă, Doamne?
    Ajută-mă! Mă închin Ţie!
Robul Tău,
    Anastasie.
  TE IUBESC , DOAMNE.“
- Comoară scumpă, spuse domnul Temistocle şi a plecat spre casă.
A pregătit un pachet cu haine călduroase de iarnă - flaneluţe, un palton, pantofi, şosete de-ale copiilor lui si un plic in care a pus niște bănuți pentru mama lui Anastasie. - şi s-a dus apoi la poştă.
    Pe pachet era scris la expeditor : Doamne, Doamne.
    Peste două zile, l-a şi văzut îmbrăcat în haine călduroase.
    Îi veneau numai bine. Ochii copilului străluceau de bucurie.
    Ba luase pe chip şi o adiere de lumină tainică, căci cine poate şti câte nu şi-au spus seara la rugăciune Domnul şi micuţul Său rob...
Domnul Temistocle s-a bucurat mult să-l vadă fericit pe acel băieţel.
    Omului nici nu i-a trecut prin cap că sufletul pe care-l ajutase va ajunge cândva
    Sfântul Nectarie, Făcătorul de Minuni , vindecătorul de cancer..." - Schitul Sfântul Ilie / Foto credit: eva.ro
Lasa un comentariu
avatar
Articolul lunii
Retele Sociale
  • Facebook
  • Google+
  • Twitter
  • Comentarii
  • Apreciate
  • Vizualizari
Citate Ortodoxe