30 Noiembrie 21

Serafimul meu drag ... Iartă-mă! Te-am lăsat singur ...

Trecerea la cele veșnice ale fratelui nostru întru Hristos, Mihai Făgădaru, este un trist eveniment care vorbește de la sine, adevărul este că toți suntem datori cu o moarte, iar conform Sfântului Ioan gură de aur mergem la Domnul fix în momentul „perfect” al vieții, în momentul în care suntem cel mai aproape de împărăția lui Dumnezeu. Astfel, Domnul și Dumnezeul nostru l-a chemat pe fratele nostru Mihai la El pentru ca să guste din Împărăția mult râvnită ...
Tristețea, durerea sufletească pe care o trăiesc încă din dimineața zilei de 19.11.2021 este mută, este una care efectiv mă zdruncină ...

Mărturiile apropiaților lui Mihai spun că fratele nostru a fost un om care trăia viața bisericii așa cum nu o fac mulți, absolvent al unei facultăți în domeniul medicinei și al facultății de teologie, Mihai își dorea să devină preot și era foarte apropriat de ceea ce înseamnă viața de mânăstire. Un duh liber, puternic și jertfelnic pentru cei de lângă el. L-am văzut ultima dată în Piața Victoriei pe 2 octombrie, nu-l voi mai vedea, dar va fi mereu în sufletul meu, al nostru ... Tata a doi îngerași, din păcate proaspăt divorțat de fosta lui soție, actrița Ioana Picoș, nu se dădea la o parte când venea vorba de jertfirea de sine pentru aproapele lui, indiferent de consecințe ... nu se știe cum s-a infectat, ce putem să știm sigur este faptul că demnitatea unui creștin de multe ori îi poate aduce mântuirea. Nădăjduim că Mihai este alături de Domnul întru pace și fericire veșnică, și de acolo de sus...se roagă pentru noi, mult prea ignoranți în a-i auzi strigătul mut al durerii.

P.S. Se pare că Mihai s-a îmbolnăvit făcând voluntariat pentru cei bolnavi de Covid ... este și aceasta o mucenicie.

Mărturii.

„Serafimul meu drag!
Ai plecat, așa cum ți-a spus părintele nostru Justin, asemeni unui mucenic. Asumându-ți sfârșitul. Demn. Integru. “Fie voia Ta, Doamne!” Și a fost voia Lui!
9 ani de prietenie legată prin noduri de metanie. 9 ani în care mi-ai fost alături asemeni unui frate. Știi cum povesteam noi ore în șir la telefon? Cum îți ceream sfatul? Cum îmi cereai sfatul? Sau cum ne părea rău și ne mustram unul pe celălalt pentru că nu ne-am sfătuit înainte de a face unul dintre noi un lucru, cu repercursiuni pe viață, poate? Cum îmi spuneai cât de nevrednic ești de tot ceea ce ai primit de la Domnul sau cum îți asumi crucea, oricare ar fi aceasta?
Sunt multe de spus. Sunt în stare de șoc de ore bune. Ai plecat singur, în tăcere, așa cum ai și trăit, de fapt. Îmi este mângâiere faptul că Domnul a rânduit să te spovedești și să te împărtășești.
Săvârșitu-s-a! Acum vei fi preot în Ceruri. Pe pământ nu a fost îngăduit. Noi nu am știut atunci însemnătatea cuvintelor Părintelui Justin. Acum știm. Am înțeles!
Să nu ne uiți! Să îl ții pe Părinte de mână și, împreună, să acoperiți cu rugăciunea România întreagă, oriunde ar fi ea.
Cu Sfinții odihnește Hristoase sufletul adormitului robului Tău, Mihai-Valentin…
Serafimul meu drag…Iartă-mă! Te-am lăsat singur…” - Anca Larisa

„Pe Mihai Făgădaru l-am cunoscut destul de puțin, ce-i drept. Însă nu trebuie să stai cu cineva zile și nopți în șir pentru a-l înțelege în coordonatele mari ale ființei sale.
Omul a avut un ideal, iar astfel de persoane se găsesc din ce în ce mai rar. Deși aflați la câteva grade diferență asupra drumului spre ținta finală, respect - de departe! - implicarea, generozitatea și curajul lui.
Dumnezeu să-i îmbucure sufletul tânăr predispus raiului și să-l înroureze în odihna Lui veșnică!” - Razvan Bucuroiu

„Sunt îndurerat. Tocmai am aflat că azi-noapte a trecut la Domnul bunul meu prieten Mihai Făgădaru, frate întru Hristos, un om puternic și blând, un bărbat hotărât, liber, care a avut curajul să își asume responsabilități, riscuri și sacrificii. Vă rog mult să îl pomeniți! Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească lângă sfinții Săi!” - Stelian Craciun

„Nu am în minte decât atâta despre Mihai: am senzația că Mihai Făgădaru e Mucenic. Sincer spun, simt foarte puternic asta. Pentru că știu cât de intens trăia pentru Dumnezeu. Și cât de mult își dorea să fie preot, la un moment dat. Sau călugăr. Îi știu trăirile, pentru că mi le-a spus. Și știu ce muncea, cum intra în casele oamenilor ca să îi îngrijească.
Tare mult as vrea ca Dumnezeu să îl odihnească cu Sfinții în Locașurile Sale cerești. Nu dau eu măsura muceniciei, Doamne, ferește. Este doar un gând, un gând însă foarte intens.  
Păcat însă că s-a dus târziu la spital, când saturația era mult, mult prea mică și concentratoarele de oxigen nu au mai ajuns. Campania de denigrare înfiorătoare a spitalelor românești, pusă în practică tot de mass-media, a prins bine de tot la populație. Dar eu cred că dacă ajungea mai devreme la spital, pe secție, nu să fie nevoie direct de ATI, de unde sunt slabe șanse să mai iasă cineva viu, poate mai avea o șansă să rămână alături de copiii lui. Nu vreau să mă gândesc cum găsește resurse Ioana să le spună că tăticul lor e la Doamne-Doamne. Ioana, Dumnezeu să te întărească și să te înțelepțească și pe tine! Sunt alături de tine cu tot sufletul meu. Și de copii, ce să îți mai doresc, că efectiv nu știu. Știe Dumnezeu, El să le dea ce știe că e mai bine pentru ei de acum înainte.
Ceva mai târziu fata de când am postat, am aflat că părintele Iustin îi spusese că va fi Mucenic. Părintele Iustin multe a spus, care s-a dovedit că așa aveau sa fie...” - Cristina Leordeanu

„Mihai Fagadaru , om frumos și român bun, ne-ai întristat pe toți în această dimineață! Știm că ești lângă Dumnezeu acum,  și nimic nu mai are sens în afară de "Hristos a Înviat"! Te plângem,  Mihai, te plângem...Gemenii tăi frumoși îți vor purta duhul mai departe!” - părintele Vasile Antonie Tămaş

„A murit Mihai Făgădaru
Dumnezeu să-l ierte!
În mod previzibil, presstiuta se folosește de cazul lui, pentru nu a rata încă o ocazie de abjecție, de ticăloșie. În primul rând că nu „antivacciniștii” sunt în doliu, ci familia sa, copiii săi, prietenii, cei care l-au cunoscut. Apoi, da, Mihai Făgădaru și-a asumat o poziție publică față de certificat și înțeleg că a refuzat cu semnătură intubarea, deși era clar, la momentul internării, că se află în stare foarte gravă și în pericol de moarte. Probabil ăștia își închipuie, sau își doresc, sau fac premeditat ca așa să pară, ca toți „nevacciniști” să regrete public „păcatul” nealinierii și al „necredinței” în gravitatea bolii. Nu trebuie să fie în conștiința publică ideea că unii pur și simplu își asumă, cu toate riscurile, o anume atitudine, nu ca să braveze, ci pentru că alternativa e mincinoasă. Că pentru unii nu moartea ar fi cel mai grav deznodământ.” - Buturuga Anghel

„S-a săvârşit... Fratele Mihai se odihneşte cu drepții acum...
Frate, nu sunt vrednic de prietenia ta, îți mulțumesc pentru toată Mărturisirea ta, pentru Curajul tău, pentru că ai rămas în dreapta Credință şi pentru că ai luminat în noaptea mea...
După ce mi-ai scris alaltănoapte, L-am rugat pe bunul Dumnezeu să nu te ia... nu sunt eu vrednic de aşa gesturi, dar nu ştiu... am încercat...
Nu am cuvinte... sunt devastat şi mi-e ciudă şi mă doare că ai fost singur în noapte, că ai dat piept cu virusul spurcat de unul singur, acolo în izolare... ai luat povara pe umerii tăi şi ai dus-o cu demnitate.
Ştiu sigur un singur lucru: Dumnezeu te-a iubit enorm. De asta te-a luat la El. Dumnezeu te-a luat la El pentru a te scoate din iadul lumii, pentru că, pentru noi, păcătoşii, urmează iadul... roagă-te, frate, ACOLO în Cer şi pentru noi nevrednicii...” - Kris Angel

„Nu am vrut să cred. L-am văzut vorbind în Piața Victoriei și era cum îl știam, o îmbrățișare de om.  Dar era prea singur în ultima perioadă, iar Mihai era un însetoșat de iubire, de sinceritate. De libertate, de când îl știu a fost un fel de haiduc care nu putea sta liniștit când vedea, simțea nedreptatea.
Iartă-mă Mihai câ în jungla asta de București nu mi-am întretăiat drumurile mai des cu tine, Doamne ajută spre cele cu Lumină!” - Eduard Dumitrache

„A plecat fulgerător la Domnul fratele nostru întru Hristos, Mihai Făgădaru. O veste șocantă pentru toți prietenii și cunoscuții săi. Am sperat că Dumnezeu și sfinții Săi îl vor mai lăsa printre noi. Mai ales acum, în acest timp odios al prigoanei ascuțite, fără precedent, îndreptată împotriva creștinilor.
În pieptul lui Mihai nu a bătut inimă de om, ci inimă de leu. Se identifica spontan cu problemele semenilor săi. Aveai un necaz? Mihai era primul, din lista scurtă de prieteni, la care apelai cu nădejdea că nu te va lăsa baltă.
Prietenia cu Mihai Făgădaru era ca o făgăduință că, în ciuda aparențelor dezolante, în final, vei ajunge la lumină.
A fost un luptător. Pentru Biserică. Pentru libertate. Pentru familie. Pentru neamul românesc. Dincolo de afecțiunea obișnuită ne-a unit acest crez comun în valorile creștine. Și dragostea pentru Sfinții închisorilor.
Mihai nu a fost un om fericit, dacă prin fericire înțelegem realizarea dorințelor noastre, materializarea visurilor noastre. Încă de mic a cunoscut ce înseamnă a fi părăsit într.o lume străină, ostilă. A devenit un om, în adevăratul sens al cuvântului, prin mari sacrificii, totdeauna opunându.se mediilor ostile, dezumanizante prin care i.a fost dat să treacă. Visa să fie doctor total: medic, dar și preot. Sfântul Luca al Crimeei i.a fost, probabil, modelul peren. La fel, părintele Serafim Rose în dragostea sa pentru credința creștină, curată, lipsită de aluviuni.
Și.a iubit cu o dragoste nebună băieții. Cea mai mare bucurie a lui era să petreacă, fie și puțină vreme, împreună cu cei doi fii ai săi.
Încă de timpuriu a înțeles că inima omului este terenul pe care se luptă, pe viață și pe moarte, Dumnezeu și satana. Singura mea mângâiere este că Mihai a plecat din această vale a plângerii, cu scut, nu pe scut. A plecat ca un învingător: unit cu Domnul nostru Iisus Hristos.
Singura fericire, nepieritoare, a lui Mihai era aceea de a fi cu Hristos.” - Ciprian Voicilă

„A plecat Mihai Făgădaru !
Venea cu copiii la împărtășit în fiecare duminică. Cred că acum vreo două săptămâni l am împărtășit și pe el.
Un om cu suflet bun.
Bunul Dumnezeu să l așeze în Lumina Învierii Sale!
PS: Un gând al lui care m a mângâiat mult. (foto)” - părintele Costin Aldea
 

„Mergi la Dumnezeu, Mihai Făgădaru
O mare pierdere pentru noi toți și pentru îngerașii tăi gemeni. Am stat cot la cot pe baricade. Acum ai învins..! Dumnezeu să te odihnească în pace, prietene drag!” - Nicolae Voiculet

„S-a stins Mihai Făgădaru în noaptea asta. Domnul să-l odihnească. Sunt fără cuvinte...” - părintele Visarion Alexa.

Ioana Picoș, fosta soție a lui Mihai ...

„Mihai s-a dus la Domnul...
S-a luptat până în ultima clipă să rămână aici cu noi dar Dumnezeu a avut alte planuri pentru el...
Mihai spunea că "Dumnezeu ne ia în cel mai bun moment al nostru atunci când avem cele mai mari șanse de a ne mântui".
Rămân cu aceste gânduri care îmi dau speranța vieții în eternitate alături de El și unde nădăjduiesc și pentru Mihai că Dumnezeu a rânduit un loc.
Sicriul este depus începând de astăzi la capela din curtea bisericii Sfântul Nicolae din Militari (strada Politehnicii nr.7).
Se poate veni zilnic până la ora 20:00.
Slujba de înmormântare va avea loc la biserica Sfântul Nicolae (repet adresa: Strada Politehnicii nr 7), duminică 21 noiembrie la ora 12:30 și va fi oficiată de Părintele Visarion Alexa  iar înmormântarea va avea loc la cimitirul Sfânta Vineri de pe calea Griviței.
Vă mulțumesc tuturor pentru rugăciunile și gândurile bune.
Dumnezeu să-l ierte și să îl primească în Împărăția Sa” - a scris actrița pe un site social.
 
Lasa un comentariu
avatar
Articolul lunii
Retele Sociale
  • Facebook
  • Google+
  • Twitter
  • Comentarii
  • Apreciate
  • Vizualizari
Citate Ortodoxe