24 Septembrie 20

„Se sparge Vechiul Testament fix pe mijloc, cum s-ar sparge un balon plin cu apă deasupra capului cuiva.”

   Batșeba e și ea mama cuiva, tot așa cum Maria e mama lui Iisus. Batșeba e mama lui Solomon. Fabulos personaj; e în top trei preferințe personale. Nu mă mai satur să-l descos, să-l spionez prin scripturi. Ce Socrate, Confucius sau Budha? Pistol cu apă față de Solomon. Când văd pe Facebook pe unii care leșină la marginea unei sapiențe de-a lui Osho, îmi vine să râd. După ce-l citești pe Solomon, toți gânditorii umanității par ca niște scânteieri de brichetă față de-un fulger. Da, mă rog. De gustibus.
   Solomon e regele lui Israel de nițică vreme, în locul tatălui său, David. Nu mă dau în vânt după psalmist, să fiu sincer. N-a fost pe gustul meu, i-a cam plăcut intriga și mila nu l-a dat pe dinafară: episodul cu filistenii, pe care-i ia prizonieri și-i întinde unul lângă altul, după care-i măsoară cu o funie și ucide ”două funii” și cruță ”o funie” mi-a dat coșmaruri, mulți ani. Erau vremuri pline de sânge.
   Solomon e rege. Și se pune în genunchi și zice ”Doamne, te rog, am ajuns rege peste un neam întins, cu indice demografic în creștere; politica externă sugerează că nu mă voi implica în conflicte externe, dar să guvernezi pe Israel e o treabă complexă rău. Nu-mi trebuie bogăție, nu vreau nimic decât înțelepciune!” Dumnezeu e impresionat, aș zice până la lacrimi, și iată, chiar zic. Cine mă poate contrazice că Dumnezeu n-are lacrimi? Și-i spune ”pentru că nu mi-ai cerut bogății, ci înțelepciune, îți voi da înțelepciune, și odată cu ea vor veni toate celelalte!”
   Cât de înțelept trebuie să fii ca să ceri înțelepciune? Teribil Solomon, scintilant!
   Cum ziceam, are o mamă. Batșeba. Și îndată după ce Solomon devine rege, ea încearcă să mijlocească la fiul său. ”Cere, mama mea!” Exact așa zice Biblia că ar fi spus Solomon. Și ea cere. N-are importanță ce; căsătoria unui frate vitreg de-al lui Solomon. Solomon e înțelept, știe că fratele lui vitreg urmărește să-l răstoarne de pe tron, și-i refuză mamei cererea. Pur și simplu îi dă cu refuz pe față, și asta deși o respectă exemplar. Biblia ne spune că atunci când Batșeba a intrat în sala tronului, Solomon a sărit în picioare și a cerut un tron identic pentru mama lui, cum avea să facă, peste milenii, un ierarh ortodox din Transilvania, când l-a vizitat mama lui, încălțată în opinci. Deși o respectă pe Batșeba, o refuză. Pentru că mama lui nu avea dreptate. Pentru că în Vechiul Testament, dreptatea era mai înaltă decât iubirea. Întâi trebuia să te umpli de dreptate (legi, ascultări, obediențe) și, dacă mai rămânea ceva spațiu locativ, puteai să-ți ornezi viața cu ceva iubire. Nu multă, că nu prea mai era loc. Erau vremuri cu sânge, am spus asta?
   Și vine Maria în istorie, această Batșeba a Legii celei Noi, și-L naște pe Hristos într-o peșteră caldă din Betleem. Când Dumnezeu se naște om și începe să gângurească la sânul Maicii Sale, se întâmplă ceva cosmic. Se sparge Vechiul Testament fix pe mijloc, cum s-ar sparge un balon plin cu apă deasupra capului cuiva; și se revarsă în lume Iubirea, aia pe care o tot recit eu obsesiv, și Iubirea asta e așa de dumnezeiască încât covârșește toate celelalte și le dă un nou sens, nemaivăzut în istorie.
   Exemplu: nunta din Cana Galileii. Iisus e acolo, cu Maica Lui și cu ucenicii. E Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, e om deplin, stă la masă cu un pahar de vin în față și privește cu bunătate veselia nuntașilor: îmi și imaginez scena. Se cântă, se dansează, se închină cupe de vin în sănătatea miresei, copiii se strecoară pe sub mese și, într-un colț, un staroste mustăcios pregătește găleata să strângă dinarii cu darul de nuntă. Și li se termină vinul. E sâmbătă, magazinele sunt închise, firmele de curierat au tras pe dreapta, situația e nasoală rău, jena organizatorilor se poate palpa, e vizibilă, ca o ceață sufocantă, și Maica Domnului îi spune Fiului Său să intervină dumnezeiește. Să facă apa vin. Că apă aveau, slavă Domnului. Pentru Dumnezeu, care varsă apa mării peste fața întregului pământ, care calculează cu rigla plutirea plăcilor tectonice bazaltice pe astenosferă și care prelucrează, în laboratoarele Proniei Sale, combinația gazoasă perfectă pentru respirat, să facă vin din apă e un fleac.
   Și totuși o refuză pe Maria, Maica Sa, ”ce ne privește pe noi?” Pentru că nu e treaba lui Dumnezeu să organizeze o nuntă. Chiar nu e. El face strugurii în vie, El germinează sămânța de grău în pământ, El a prășit coralii din care s-a făcut calcarul din care s-au sculptat cele șase vase mari, de piatră, pline cu apă. Dumnezeu îți dă, dar nu-ți bagă-n traistă; treaba ta e să-ți organizezi viața. Și nu e drept ca să-i ceri Domnului să transforme apa în vin la toate nunțile, botezurile, înmormântările și chermezele de pe planeta asta; că n-ar mai avea timp de nimic altceva. Nu e drept.
   Dar iubirea e mai mare decât dreptatea. Fix invers ca în Vechiul Testament. Fix invers ca în cazul Batșeba-Solomon. Și oftează Hristos; chiar nu era momentul acum, nu era pregătit să înceapă minunile cu faza asta cu apa și vinul, poate că ar fi mers mai bine o fulminantă ridicare din mormânt, o despătimire a unui îndrăcit sau să-l facă pe paralizat să danseze la nuntă cu mireasa. Oftează Dumnezeu și dă deoparte orice plan, și o privește cu duioșie pe Mama Lui în ochi, îmi imaginez chiar că a luat-o în brațe și i-a sărutat obrajii, într-o scenă pe care nici măcar Michelangelo nu și-a imaginat-o, Iisus ținând-o la pieptul Său pe Maria Fecioara; și-a bătut Dumnezeu din palme și apa s-a făcut vin cât ai bate din palme.
   De aia, dacă vrei să bei vinul nemuririi cu Hristos la masă, fără Maica Domnului nu se poate. Nu se poate.
 
Un text impresionant al părintelui Crin-Triandafil Theodorescu, Facebook
Foto credit: cuvantul-ortodox.ro
Lasa un comentariu
avatar
Articolul lunii
Retele Sociale
  • Facebook
  • Google+
  • Twitter
  • Comentarii
  • Apreciate
  • Vizualizari
Citate Ortodoxe