18 Octombrie 21

SCUMPETURI ŞI ZDRENŢE

Au fost mai multe „vieţi” (biografii) ale Sfintei Paraschiva. Sfânta se bucura de o asemenea faimă că una dintre aceste „vieţi” a fost scrisă de un patriarh celebru, Eftimie de Târnovo. După cum scrie el, Sfânta Paraschiva s-a născut la Epivat, un sat din apropierea Constantinopolului, din părinţi binecredincioşi. foarte înstăriţi, care o îmbrăcau în hăiniţele cele mai scumpe. Ea însă, copilă, îşi dăruia hainele fetiţelor sărace şi, spre disperarea părinţilor, se îmbrăca în zdrenţele murdare ale acelora.
Dar pronunţând numele patriarhului Eftimie, trebuie să venim cu nişte explicaţii.
Suntem către sfârşitul secolului XIV. În nordul Dunării se întemeiaseră Principatele, Ţara Românească şi Moldova. În sudul fluviului domina puternica împărăţie a Asăneştilor. Patriarhul Eftimie în Viaţa Sfintei Cuvioase Paraschiva povesteşte cum ţarul Ioan Asan II a cucerit Macedonia, Muntele Athos, Tesalonicul, Tesalia, Dalmaţia, i-a învins pe cruciaţii care cuceriseră Constantinopolul şi i-a obligat să-i plătească tribut.
Cum el, ca toată lumea, auzise despre moaştele Sfintei Paraschiva, dorea să le aibă în capitala sa. Reamintim că împăratul Ioan Asan era român, iar capitala sa era tocmai cetatea Târnovei, cea în care Eftimie scria toate acestea.
La strămutarea moaştelor de la Constantinopol, în drumul lor spre Târnovo, ele erau întâmpinate de mulţimea ce pretutindeni le ieşea înainte cu lumânări şi tămâie. Împăratul însuşi, însoţit de mama sa Elena, de soţia Ana, patriarhul şi înalţii demnitari ai statului, a aşteptat sfintele moaşte la 4 mile în faţa Târnovei. Cu acest maiestuos alai, corpul Sfintei Paraschiva a fost condus şi aşezat în biserica patriarhală. E de remarcat că, datorită cultului ce luase amploare, pe timpul ţarului Ioan Asan la Târnovo exista o biserică purtând hramul Sfintei Paraschiva.
De prisos să spunem că trupul sfintei era aşezat într-o raclă de aur, iar ea era îmbrăcată în straie de asemeni aurite.
Vremurile erau însă tulburi. Pe la 1393, turcii asediază Târnovo unde patriarh era chiar Eftimie, autorul scrierii pe care o discutăm. Grigore Ţamblac, de asemeni contemporan al evenimentelor şi originar din Târnovo, relatează:
„Când toate cele ce erau de bun preţ se aduceau de pretutindeni în cetatea cea supusă înaintea feţei cuceritorului, aduse au fost şi cinstitele moaşte, dezbrăcate de podoabele cele preţioase şi învelite în nişte trenţe sărăcăcioase. Le-a cerut şi le-a dobândit de la sultanul stăpânitorul Moldovlahiei carele domnea peste oraşele de la Dunăre şi a dus la sine această comoară…” Domnul acesta nu era altul decât Mircea cel Bătrân, iar acesta era primul popas al Sfintei Paraschiva pe pământul românesc din nordul Dunării.
Vrem însă a vă atrage atenţia asupra unei întâmplări: „Când toate cele ce erau de bun preţ se aduceau de pretutindeni în cetatea cea supusă înaintea feţei cuceritorului, aduse au fost şi cinstitele moaşte…” Nu e greu de imaginat ce făceau turcii cu ele dacă le vedeau împodobite în aurăriile lor. Localnicii însă au avui grijă să le aducă „dezbrăcate de podoabele cele preţioase şi învelite în nişte trenţe sărăcăcioase.”
Surpriză! În acest moment crucial pentru existenţa ei, cu sfânta se petrece un lucru pe care noi îl ştim că se petrecea frecvent încă din copilăria ei: ea se dezbracă de veşmintele cele scumpe şi se îmbracă în zdrenţe. Credincioşii fac asta ca să o salveze, şi asta o salvează, dar pentru ea era ceva obişnuit, ceva ce o caracterizează, ceva ce ea făcea mereu în copilărie.
Şi asta face şi acum. Ne dăruieşte nouă scumpele ei virtuţi, credinţa în Dumnezeu, bunătatea, mila pentru cei oropsiţi, şi ia asupra ei netrebniciile noastre, zdrenţele din sufletele noastre. - text: Miron Scorobete
Lasa un comentariu
avatar
Articolul lunii
Retele Sociale
  • Facebook
  • Google+
  • Twitter
  • Comentarii
  • Apreciate
  • Vizualizari
Citate Ortodoxe