04 Februarie 23

SCRISOAREA CATRE DIOGNET, o perlă a literaturii creștine

„Epistola catre Diognet, aceasta perla a literaturii crestine din primele trei secole crestine, cum a fost numita, este necunoscuta atat de scriitorii crestini din epoca patristica cat si celor din epoca medievala. A fost editata pentru prima data la Paris in 1952 de Henri Estienne, dupa singurul si unicul manuscris care a transmis textul, codicele Argentoratensis 9, din secolul XIII-XIV, care reproducea un text probabil di secolul VII.Manuscrisul, intrat intre 1793 si 1795 in Biblioteca municipala din Strasbourg,a fost distrus la 24 august 1870 in incendiul provocat de bombardamentul artileriei prusase.

Autorul epistolei va ramane mai departe un necunoscut, ca si Diognet, cel carei-a necunoscutul autor ii adreseaza epistola, desi a fost identificat cu filosoful stoic Diognet, unul din preceptorii imparatului Marc Aurelius, cu imparatul Adrian sau procuratorul din Alexandria Claudios Diognetos, identificarea cea mai aproape de adevar, poate, facuta de ultimul editor al epistolei, H.I. Marrou, ipoteza care pare a fi confirmata si de locul si de data epistolei : Alexandria, injurul anului 200.Textul editat de Henri Estienne, ca si cele 65 de editii aparute pana acum, are12 capitole, dintre care numai primele zece capitole sunt ale epistolei; capitolele 11 si 12 sunt sfarsitul unei alte lucrari. Lipseste deci sfarsitul epistolei catre Diognet si corpul celei de a doua scrieri. Datorita neatentiei copistilor s-a petrecut cu Epistola catre Diognet acelasi fenomen ca si cu manuscrisele care au transmis epistola sfantului Policarp si Epistola zisa a lui Barnaba. Dealtfel, copistul manuscrisului Argentoratenis 9 a observat discontinuitatea textului pentru ca a scris pe margine in dreptul sfarsitului capitolului 10 si inceputul capitolului 11 : Autorul necunoscut raspunde in epistola sa celor trei intrebari puse de Diognetsi prin el la toti folosofii pagani ai secolului al doilea. Vreau sa spun cu aceste cuvinte ca se poate ca Diognet sa nu fie o persoana istorica ci un simbol, o fictiune.

1. Ce este religia creștinilor si pentru ce crestinii nu cinstesc pe zeii grecilor si nici nu primesc credinta iudeilor?
2. De ce natura este dragostea pe care o au crestinii intre ei?
3. Pentru ce aceasta religie s-a aratat acum si nu mai inainte?
La prima intrebare, autorul arata superioritatea crestinismului fata de paganism si iudaism. Cultul dat de pagani lui Dumnezeu este o insulta adusa adevaratului Dumnezeu, care nu e nici de piatra, nici lemn, nici fier, nici vreo alta materie. Cultul dat de iudei lui Dumnezeu nu se deosebeste nici el cu nimic de cultul paganilor, pentru ca, desi cinstesc pe unul si singurul Dumnezeu, ii aduc un cult material: jertfe de carne si grasime, sambete, posturi, taierea imprejur si alte obiceiuri nevrednice de Dumnezeu (II-IV).
La intrebarea a doua autorul descrie viata curata si minunata a crestinilor (V-VI) si prezinta in linii mari invatatura crestina (VII-VIII).
Cu privire la aparitia atat de tarzie a crestinismului, raspunsul autorului epistolei este altul decat a apologetilor crestini: Crestinismul a aparut atunci cand omenirea a ajuns la constiinta neputintei ei si la constiinta nevoii de mantuire (IX).
In capitolul X, Diognet este indemnat sa imbratiseza noua invatatura, pentru a putea cunoaste, prin propria sa traire, adevarata bucurie si a ferici pe cei ce au suferit focul acesta de pe pamant, adica pe mucenici.
Capitolele XI si XII nu apartin epistolei, se deosebesc de ea si prin stil si prin gandire, iar scriitori crestini propusi ca autori sunt: Meliton de Sardes, Panten, Metodie al Olimpului, dar sunt doar simple ipoteze.” - conform scribd.com (sursă)

Epistola Catre Diognet

Capitolul I


1. Pentru ca vad, prea puternice Diognet, ca te straduiesti mult sa cunosti religia crestinilor si ca te interesezi cu multa pricepere si cu mare grija de crestini, ca sa afli in care Dumnezeu cred, cum se inchina Lui si cum se face ca toti crestinii nesocotesc lumea si dispretuiesc moartea, ca nici nu socotesc dumnezei pe cei socotiti de elini dumnezei si nici nu tin superstitiile iudeilor; si in sfarsit, pentru ca vrei sa stii ce este dragostea pe care o au unii fata de altii si pentru ce acest neam nou de oameni sau acest fel nou de viata s-a ivit acum in lume si nu mai inainte. 2. de aceea laud ravna ta si cer de la Dumnezeu - Cel care ne da puterea de a grai si de a asculta - sa imi dea mie puterea de a grai asa ca ascultandu-ma, sa ajungi mai bun, iar tie sa iti dea puterea de a asculta asa incat sa nu mahnesti pe cel care iti graieste.

Capitolul II

1. Ei bine, curateste-te de toate gandurile care ti-au stapanit mai inainte mintea, inlatura obisnuinta, care te-a ratacit, fii un om nou, ca de la inceput, pentru ca ai sa asculti o invatatura noua, asa precum tu insuti ai marturisit.Priveste nu numai cu ochii ci si cu mintea, din ce sunt facuti si ce chip au aceia pe care voi ii numiti si ii socotiti dumnezei! 2. Nu este unul de piatra, lafel cu aceea pe care o calcam in picioare? Nu este altul de arama, cu nimic maibun decat vasele de arama, de care ne folosim? Nu este altul de lemn, aproape putred, altul de argint, care are nevoie de un om ca sa il pazeasca spre a nu fi furat, altul de fier, mancat de rugina, altul lut, cu nimic deosebit de vasul facut spre cea mai de necinste trebuinta? 3. Nu sunt toti acestia dintr-o materie stricacioasa? Nu sunt fauriti din fier si foc? Nu i-a facut pe unul pietrarul, pe altul fierarul, pe altul argintarul, iar pe altul olarul? Nu se putea oare ca inainte de a se da prin arta mesterilor acestor materiale chipurile zeilor, sa se dea fiecarui material alta forma? Si nu se pot oare si acum schimba chipurile zeilor in alte chipuri? Nu se pot face si acum din vase de acelasi material, daca se gasesc aceias mesteri, chipuri de zei la fel cu aceia? 4. Si iarasi, nu potface oamenii din zeii la care voi va inchinati acum, vase la fel cu celelalte? Nu-s toate surde, nu-s toate oarbe, nu-s neinsufletite, nu-s nesimtitoare, nu-s nemiscatoare? Nu-s toate supuse putreziciunii, nu-s toate stricacioase? 5. Pe acestea le numiti dumnezei, acestora slijiti, acestora va inchinati! va asemanati desavarsit cu ei. 6. de asta urati pe crestini, ca nu-i socotesc dumnezei. 7. Nuii dispretuiti, oare, cu mult mai mult decat crestini, voi care ii socotiti si ii credeti dumnezei? Nu ii batjocoriti oare si nu ii ocarati mai mult, cand pe zeii de piatra si de lut ii cinstiti, dar ii lasati fara paza, iar zeii de argintsi de aur ii inchideti noaptea, iar ziua le puneti paznici ca sa nu vi-i fure? 8. Prin cinstirea pe care credeti ca le-o aduceti zeilor, voi mai mult ii pedepsiti, daca ei intr-adevar ar avea simtire. Dar nu au simtire! Si aceasta o aratati prin aceea ca va inchinati lor cu jertfe de sange si de grasime. 9. Cine dintre voi ar indura acestea, cine ar suferii sa i se aduca o astfel de inchinaciune?Nici un om nu ar indura de buna voie acesta pedeapsa, ca omul are simtire si judecata, piatra, insa, indura ca nu are simtire. Asadar, voi insiva faceti dovadaca zeul nu are simtire. 10. As mai putea spune si altele multe pentr care pricini crestinii nu slujesc unor dumnezei ca acestia, dar daca ti se par indestulatoare cele ce am spus, socotesc de prisos sa mai spun altceva mai mult.

Capitolul III

1. Socotesc, apoi, ca doresti sa auzi mai ales pentru ce crestinii nu cinstesc pe Dumnezeu la fel ca iudeii. 2. Intr-adevar, iudeii, chiar daca se departeaza de slujirea lui Dumnezeu, de care am vorbit mai inainte si pretind ca ei cred intr-un singur Dumnezeu si Il cinstesc cu intelepciune ca pe un Stapan al tuturora,totusi gresesc cand ii aduc Lui acelasi cult ca si paganii, de care am vorbit. 3. Paganii dau pilda de lipsa de judecata, atunci atunci cand aduc jertfa unor dumnezei nesimtitorisi surzi, iudeii insa, cand aduc acele jertfe, socotind ca Dumnezeu are nevoie de ele, jertfele lor pot fi socotite mai degraba nebunie si nu cinstire de Dumnezeu. 4. ca << Cel care a facut cerul si pamantul si toate cate sunt in ele>> si ne da noua pe toate cele de care avem nevoie, nu are nevoie de nimic din acelea,pe care le da celor ce socotesc ca i le dau Lui. Iar cei care Ii aduc jertfede sange, de grasime si olocauste si socot ca prin aceste ceremonii Il cinstesc, mi se pare ca nu se deosebesc cu nimic de cei ce arata aceeasi cinstire zeilorsurzi, care nu pot lua parte la acesta cinstire. Ei socot ca dau ceva Celui ce nu are nevoie de nimic.

Capitolul IV

1. Iar despre frica lor cu privire la mancari, la spurstitia lor cu privire la sambete, ;a mandria taierii imprjur, la batjocorirea postului si a zilei dintai a lunii, nu socot ca trebuie sa le afli de la mine, ca toate sunt de ras si nu merita sa vorbesc despre ele. 2. Cum este oare ingaduit, ca pe unele din fapturile lui Dumnezeu, create spre trebuinta oamenilor, sa le primesti, ca fiind facute, iar pe altele sa le arunci ca nefolositoare si de prisos? 3. Nu este oare o lipsa de credinta sa invinuiesti pe Dumnezeu ca impiedica sa se faca bine in ziua sambetei? 4. Nu merita oare sa iti bati joc de cel care se mandreste ca ciuntirea trupului ca de o marturie de alegere si ca din pricina asta este iubit in chipdeosebit de Dumnezeu? 5. Cine ar socoti o dovada de cinstirea a lui Dumnezeu sinu mai degraba o nebunie observarea mersului stelelor si lunii, pentru a tine lunile si zilele, ca si impartirea planurilor lui dumnezeu si schimbarile tipurilor dupa poftele lor, spre a socoti unele zile, zile de sarbatoare, iar pe altelezile de jale? 6. Socot ca ti-am aratat indeajuns ca pe buna dreptate se indeparteaza crestinii de nesocotinta, ratacirea, curiozitatile si mandria iudeilor. Sanu te astepti ca poti afla de la vreun om taina religiei lor.

Capitolul V

1. Crestinii nu se desosebesc de ceilalti oameni nici prin pamantul pe care traiesc, nici prin limba, nici prin imbracaminte. Nu locuiesc in orase ale lor, nici nu folosesc o limba deosebita, nici nu duc o viata straina. 3. Invatatura lor nu e descoperita de gandirea si cugetarea unor oameni, care cerceteaza cu nesocotinta, nici nu o arata ca unii, ca pe o invatatura omeneasca. 4. Locuiesc in orase grecesti si barbare, cum le-a venit soarta fiecaruia, urmeaza obiceiurile bastinasilor si in imbracaminte si in hrana si in celalalt fel deviata, dar arata o vietuire minunata si recunoscuta de toti ca fiind nemaivazuta. 5. Locuiesc in tarile in care s-au nascut, dar ca straini, iau parte la toateca cetateni, dar pe toate le rabda ca straini, orice tara straine le este patrie si orice patrie le e tara straina. 6. Se casatoresc ca toti oamenii si nasc copii, dar nu arunca pe cei nascuti. 7. Intind masa comnuna, dar nu si patul. 8. Sunt in trup, dar nu traiesc dupa trup. 9. Locuiesc pe pamant, dar sunt cetateni ai cerului. 10. Se supun legilor randuite de stat, dar prin felul lor de viata, biruiesc legile. 11. Iubesc pe toti, dar de toti sunt prigoniti. 12. Nu ii cunoaste nimeni, dar sunt osanditi, sunt omorati, dar dobandesc viata. 13. Sunt saraci, dar imbogatesc pe multi, sunt lipsiti de toate, dar in toate au de prisos. 14. Sunt injositi, dar sunt slaviti cu toate aceste injosiri, sunt huliti, dar sunt indreptatiti. Sun ocarati, dar binecuvinteaza, sunt insultati, dar cinstesc. 16. Fac bine dar sunt pedepsiti ca cei rai, sunt pedepsiti dar se bucura, ca si cumli s-ar da viata. 17. Iudei le poarta razboi ca unora de alt neam, elenii ii progonesc, dar cei care ii urasc nu pot spune pricina dusmaniei lor.

Capitolul VI

1. Ca sa spun pe scurt, ce este sufletul in trup, aceea sunt crestinii in lume.2. Sufletul este raspandit in toate madularele trupului, iar crestinii in toateorasele lumii. 3. Sufletul locuieste in trup, dar nu este din trup, crestini locuiesc in lume dar nu sunt din lume. 4. Sufletul nevazut este inchis in trupul vazut si crestinii sunt vazuti, pentru ca sunt in lume, dar credinta lor in Dumnezeu ramane nevazuta. 5. Trupul uraste sufletul si ii poarta razboi. fara sa ii fi facut vreun rau, pentru ca il impiedica sa se dedea placerilor; si lumea uraste pe crestini, fara sa ii fi facut vreun rau, pentru ca se impotrivesc placerilor ei. 6. Sufletul iubeste trupul, desi trupul uraste sufletul, sufletul iubeste si madularele, si crestinii iubesc pe dusmanii lor. 7. Sufletul este inchisin trup, dar el tine trupul, si crestinii sunt inchisi in lume ca intr-o inchisoare, dar ei tin lumea. Sufletul nemuritor locuieste in cort muritor; si crestinii locuiesc vremelnic in cele stricacioase, dar asteapta in ceruri nestricaciunea. 9. Sufletul chinuit cu putina mancare si bautura se face mai bun; si crestinii pedepsiti in fiecare zi se inmultesc mai mult. 10. Intr-o atat de mare ceata i-a randuit Dumnezeu, ca nu le-a ingaduit sa o paraseasca.

Capitolul VII
 
1. Dupa cum am spus mai inainte, nu li s-a dat crestinilor invatatura lor ca o nascocire pamanteasca, nici crestinii nu pretind ca pazesca cu atata grija o invatatura trecatoare, nici nu li s-a incredintat randuiala unor taine omenesti, 2. Ci cu adevarat, Insusi Atotputernicul Atoateziditorul, si nevazutul Dumnezeu. El insusi, din ceruri, a asezat in oameni si a intarit in mainile lor adevarul sicuvantul cel sfant si mai presus de intelegere. Nu a trimis oamenilor, cum si-ar inchipui cineva, un slujitor sau un inger sau o capetenie sau pe cineva din cei care carmuiesc cele pamantesti sau pe cineva din cei carora li s-a incredintatconducerea celor ceresti, ci pe Insusi Mesterul si Creatorul universului, prin care a creat cerurile, prin care a inchis marea in hotarele ei. ale carui taine le pastreaza cu credinciosie toate stihiile lumii, de la care soarele a primit porunca sa pazeasca masurile drumurilor zilei, de a carui porunca asculta luna casa lumineze noaptea, caruia i se supun stelele, care urmeaza drumul lunii, princare toate au fost randuite si hotarate, Caruia i se eupun cerurile si cele dinceruri, pamantul si cele de pe pamant, marea si cele din mare, focul, aerul, adancul, cele din inaltimi, cele din adancuri, cele de la mijloc. Pe Acesta l-a trimis oamenilor. 3. L-a trimis,oare, cum ar putea gandi unul din oameni, spre a impila, spre a inspaimanta, spre a ingrozi? 4. Nicidecum! L-a trimis cu bunatate si blandete, cum trimite un rege pe fiul sau, l-a trimis ca Dumnezeu, l-a trimisca la oameni, L-a trimis ca sa mantuie, ca sa convinga, nu sa sileasca; ca Dumnezeu nu sileste. 5. l-a trimis sa cheme, nu ca sa alunge; L-a trimis ca sa iubeasca nu ca sa judece. 6. Il va trimite si Judecator si cine va suferi atunci venirea Lui? 7. Nu vezi ca sunt dati crestinii la fiare, ca sa se lepede de Domnul si nu sunt invinsi? 8. Nu vezi ca, cu cat sunt pedepsiti mai multi cu atat numarul lor se inmulteste? 9. Acestea nu par a fi fapte de om, ci puterea lui Dumnezeu. Acestea sunt dovezi ale venirii Lui in lume.

Capitolul VIII

1. Cine dintre oameni a stiut ce este Dumnezeu inainte de venirea Lui? 2. Sau poti primi cuvintele desarte si prostesti ale acestor filozofi, pe cuvantul lor se pune atata pret? Unii di ei au spus ca Dumnezeu este foc - au numit focul Dumnezeu, ca in foc au sa mearga - altii au spus ca este apa, iar altii alta din stihiile create de Dumnezeu. 3. Daca ar fi primite aceste invataturi s-ar putea spune la fel ca fiecare din celelate creaturi este Dumnezeu. 4. dar acestea sunt basme si inselaciuni de sarlatani. 5. pe Dumnezeu nici unul din oameni nu L-a vazut, nici nu l-a cunoscut, ci El s0a aratat pe Sine Insusi. 6. S-a aratat prin credinta, singura prin care se poate vedea Dumnezeu. 7. Ca Dumnezeu, Stapanul si Creatorul universului, Cel ce a facut toate si le-a pus in ordine, a fost nu numaiiubitor de oameni ci si indelung rabdator. 8. El a fost intotdeauna asa si estesi va fi: bland, bun, nemanios, adevarat, singurul care este bun. 9. Gandind unplan mare si mai presus de cuvant, l-a impartasit numai Fiului. 10. Atata vremecat tinea in taina planul Sau si pastra in tacere hotararea Lui cea inteleapta,se parea ca ne trece cu vederea si ca nu se mai ingrijeste de noi. 11. Dar candprin iubitul Sau Fiu, a descoperit si facut cunoscute cele pregatite de la inceput, atunci pe toate ni le-a dat noua ca sa participam la binefacerile Lui, ca sa le vedem si sa le pricepem. Cine s-a asteptat vreodata la acestea?

Capitolul IX

1. Asadar dupa ce Dumnezeu a randuit pe toate impreuna cu Fiul Sau, ne-a lasat pana in vremile din urma sa fim purtati de porniri destrabalate, asa precum voiam, dusi de placeri si de pofte fara ca Dumnezeu sa se bucure negresit de pacatele noastre, ci rabdandu-le sa fara sa incuvinteze acel timp de nedreptate ci pregatind timpul de acum de dreptate ca sa fim vrednici acum de bunatatea lui Dumnezeu, noi, care in vremea de atunci am fost nevrednici de viata din pricina faptelor noastre aratand noi insine ca nu putem intra in imparatia lui Dumnezeu; acum insa prin puterea lui Dumnezeu am ajuns puternici. 2. Deci s-a umplut nedreptateanoastra si s-a aratat desavarsit ca plata nedreptatii este osanda si moarte, atunci a venit timpul pe care Il hotarase Dumnezeu de mai inainte spre a-si bunatatea si puterea Lui. ce covasitoare este iubirea de oameni si dragostea lui Dumnezeu! Nu ne-a urat, nici nu ne-a indepartat si nici nu a tinut minte raul, ci ne-a rabdat indelung, ne-a suportat. Avand mila de noi, a luat asupra sa pacatele noastre. El si-a dat pe Fiul Sau rascumparare pentru noi, pe Cel Sfant pentru cei nelegiuiti, pe Cel fara rautate pentru cei rai, pe cel drept pentru cei nedrepti, pe cel nestricacios pentru cei stricaciosi, pe Cel nemuritor pentru cei muritori. 3. Ce altceva decat dreptatea Aceluia putea acoperi pacatele noastre?. 4. In cine altul decat numai in Fiul lui Dumnezeu era cu putinta sa ne indreptam noinelegiuitii si necredinciosii? 5. Ce schimbare dulce, ce lucrare a carei urma nu se poate gasi, ce binefaceri neasteptate! Nelegiuirea multora se acopere cu dreptatea unuia singur, iar dreptatea unuia singur indreapta pe multi nelegiuiti. 6. Asadar aratand ca in vremile de mai inainte era cu neputinta firii noastre sadobandesca viata, a aratat acum ca mantuitorul poate mantui si face cele cu neputinta; prin acestea doua a voit sa credem in bunatatea Lui, sa Il socotim hranitor, tata, invatator, sfatuitor, doctor, minte, lumina, cinste, slava, putere siviata si sa nu ne ingrijim de imbracaminte si hrana.

Capitolul X

1. Si tu daca vei dori si vei primi acesta credinta, vei cunoaste mai intai pe Tatal. 2. Dumnezeu a iubit pe oameni, pentru ei a creat lumea , lor le-a supus toate cele de pe pamant, lor le-a dat grai, lor le-a dat minte, numai lor le-a ingaduit sa priveasca sus spre cer, pe ei i-a plasmuit dupa chipul Sau, la ei a trimis pe Fiul Lui cel Unulnascut, lor le-a fagaduit imparatia cerurilor si o va da celor ce Il vor iubi pe El. 3. Iar dupa ce Il vei cunoaste pe tatal de ce bucurie crezi ca vei fi cuprins? sau cum il vei iubi pe cel Care mai inainte de a-L iubi tu te-a iubit atat? 4. Daca Il vei iubi, vei fi imitator al bunatatii Lui. Sa nu te minunezi daca un om poate fi imitator al lui Dumnezeu! Poate daca voieste. 5. Nu poti fi fericit daca impilezi pe aproapele tau, nici daca vrei sa fii mai presus decat cei slabi, nici daca te imbogatesti si asupresti pe cei sarmani, nici nu poti imita pe dumnezeu cu aceste fapte, pentru ca ele sunt straine maretiei lui Dumnezeu. 6. Dar cel ce poarta sarcina semenului sau, cel care avand o stare mai buna, vrea sa facabine altuia mai nevoias, cel care da celor lipsiti cele pe care le-a primit de la Dumnezeu, acela este dumnezeu pentru cei care le primesc, acela este imitatoral lui Dumnezeu. 7. Atunci vei vedea, desi esti pe pamant, ca Dumnezeu locuieste in ceruri, atunci vei incepe sa graiesti tainele lui Dumnezeu, atunci vei iubisi vei admira pe cei chinuiti, pentru ca nu au voit sa se lepede de Dumnezeu, atunci vei osandi ratacirea si inselaciunea lumii, atunci cand vei cunoaste cu adevarat vietuirea cea din ceruri, cand vei dispretui moartea aparenta de aici de pe pamant, cand te vei teme de adevarata moarte care ii asteapta pe cei osanditila focul vesnic, care va chinui vesnic pe cei dati lui. 8. Atunci vei admira sivei ferici pe cei care au suferit dreptate focul acesta de pe pamant, cand vei cunoaste focul acela...

Capitolul XI

1. Nu spun lucruri straine, nici nu caut sa graiesc lucruri fara temei, sunt invatator al paganilor, fiind ucenic al Apostolilor, slujesc cu vrednicie celor predate ucenicilor adevarului. 2. Care om care a primit invatatura cea dreapta ai a fost nascut prin Cuvantul cel iubitor, nu cauta sa cunoasca bine acelea pe care Cuvantul i-a invatat lamurit pe ucenici? Lor le-a fost descoperit Cuvantul la aratarea Sa, lor le-a grait fata pe fata. Cuvantul nu a fost inteles de necredinciosi, dar graindu-le ucenicilor pe care i-a socotit credinciosi, ucenicii au cunoscut tainele tatalui. 3. Pentru aceasta tatal a trimis Cuvantul, ca sa se arate in lume, Cuvantul a fost batjocorit, de poporul iudeu, a fost propovaduit de apostoli si a fost crezut de pagani. 4. Cuvantul era de la inceput, s-a aratat nou, desi era vechi, dar se naste totdeauna nou in inimile sfintilor. 5. Cuvantul cel vesnic este astazi stiut Fiu, pri El se imbogateste Biserica, harul raspandit se inmulteste in sfinti, le da pricepere, le descopera tainele, vesteste timpurile, se bucura de cei credinciosi, se daruieste celor care il asculta, celor care nu sfarama hotararile credintei, nici nu depasesc hotarele parintilor. In sfarsit, frica de lege este laudata, harul profetilor este cunoscut, credinta Evangheliilor intarita, traditia Apostolilor pazita, iar harul bisericii salta de bucurie. 7. Daca nu intristezi harul, vei cunoaste acelea pe care le graieste Cuvantul, prin cine voieste si cand voieste. 8. Am fost indemnat sa va spun cu osteneala toate cate mi-a poruncit vointa Cuvantului, iar din dragoste de cele descoperite v-am facut si pe voi partasi acestora.

Capitolul XII

1. Citind si ascultand cu ravna acestea, veti cunoaste cate da Dumnezeu celor ce Il iubesc drept pe El. Aceia ajung in paradis al desfatarii, pom atoateroditor infloritor, cresc in ei insisi si sunt impodobiti cu tot felul de fructe. 2.in acest pamant a fost sadit pomul cunostintei si pomul vietii, ca nu cunostinta omoara, ci neascultarea omoara. 3. Nici nu sunt fara noima cele scrise in Scriptura. ca Dumnezeu a sadit la inceput in mijlocul paradisului pomul cunostintei si pomul vietii, tocmai pentru a arata prin cunostinta viata. cei dintai oameni pentru ca nu s-au folosit bine de cunostinta prin inselaciunea sarpelui s-au vazut goi. 4. Ca nu este nici viata fara cunostinta nici cunostinta dreapta fara viata adevarata. de aceea au fost saditi cei doi pomi unul langa altul. 5. Apostolul vazand ce putere are cunostinta care se aplica in viata fara porunca adevarului, o defaima zicand: "Cunostinta semeteste, dar dragostea zideste". 6. Cel caresocoteste ca stie ceva fara o cunostinta adevarata si marturisita de viata, acela nu stie nimic, este inselat de sarpe, pentru ca nu iubeste viata. Cel care are cunostinta insotita de frica si cauta viata, acela sadeste cu nadejde si asteapta rod. 7. Sa iti fie inima cunostinta, iar Cuvantul adevarat viata! 8. Daca porti in tine pomul cunostintei si ti-e drag rodul lui, vei culege totdeauna cele pe care doresti sa le primesti de la dumnezeu, de acestea sarpele nu se atinge, nici inselaciunea nu se apropie si nici Eva nu se strica, ci ramane fecioara. 9. Mantuirea se arata, Apostolii se inteleptesc, pastele Domnului premerge, vremile se aduna, Cuvantul prin care este slavit tata se uneste cu lumea si invatand pe sfinti se bucura, Caruia slava in veci, Amin. Sfarsit

Foto: crestinortodox.ro

Căutări recente:

Map of Goa Progressive Music (18.03.11) 1996-2007 инструкция по эксплуатации ноутбук es ari anjelina jolis surati AV-Comparatives The Seamstress (2009) Online Fourplay unblock Երգեր Seabiscuit Заправка картриджей hp в Санкт-Пете производственная инструкция мойщика 133BPM Records собейт Pick Up Records/Lizard Яблонского Caro Ornamental Ведьмаку Win32 API CODEX descarca The River Why (2010) http://www.allshares.ge/download.ph артифлекс хондро инструкция свет 295 серия Bitt Sensation NuZone Gears DRAGOSTE LA PRIMA VEDERE EPISODUL 2 Чаки: Bài 19 : Tiếng Nhật Thông Dụng skelbimai IL TEMPO SE NE VA online power point servisi Best golden AWP для css ne IF FRENCH FRIES WERE FAT FREE латвийцев BELOW YOUR MEANS Naija Купить обои 5775-01 Купить обои 5652-25 Dumnezeu si хроническая глаукома lui mai cel sunt CE am care Cum din este Cea nu sau cu mare despre viața cei copii ai bine aL are toate unde Hristos Iisus SE ar cine Lumea 10 au domnului Dacă Prin Ioan te le mult face spre in IPs Calistrat De la Când VA sa ... pe Un
Lasa un comentariu
avatar
Articolul lunii
Retele Sociale
  • Facebook
  • Google+
  • Twitter
  • Comentarii
  • Apreciate
  • Vizualizari
Citate Ortodoxe