02 Decembrie 21

Sarea secretă. Am sa va spun un secret.

Când predam psihologia, fiind în mod natural înclinat să mă țin la curent cu ultimele studii etc, mă mai întrebau studenții despre psihoterapie. La vremea aceea, pentru mine psihoterapia clinică însemna, simplu spus, maieutică, adică un dialog socratic, metacognitiv (autoreflectiv), cu privire la anumite teme critice de viață. În timpul acestor discuții, aşa cum vedeam, psihoterapeutul moşea pacientul să "nască" adevărul. Astfel, la sfârşitul terapiei, pacientul se întorcea în lume echipat cu adevărul (definit la vremea aceea ca o corespondență de fapte matematice, ca o înțelegere rațională a unui anumit context şi ca o oarecare desensibilizare a subiectului). Era un proces tipic evoluționist, bazat pe putere. Nu mai dau nume de teoreticieni ai acestui tip de abordare.
La un moment dat, aşa cum vă spuneam în trecut, Dumnezeu a dat să lucrez cu nişte grupuri de copii cu foarte mari probleme emoționale. Şi nimic nu dădea rezultate pe rețeta clasică a abordării de genul "Believe în yourself!" (Crede în tine!), positive education sau metacognition.
Dar Dumnezeu avea alte planuri cu acei copii şi a hărăzit ca ei să fie implicați în proiecte de ajutorare a bătrânilor. Copiii mergeau de două ori pe săptămână la cămine de bătrâni, unde pur şi simplu petreceau timpul cu ei, jucau sah, le citeau ziarele, ascultau povestile lor de viata, pictau ori creau obiecte cu incarcatura estetica. Multi dintre acei copii-adolescenti erau implicati in "gangs", fusesera abuzati de organizatii criminale ori părinți criminali, nu credeau in nimic...  DAR dupa un timp, ceva magic a inceput sa se intample. Acei copii incepusera sa aiba demnitate, erau mai atenti la cum se imbracau, erau din ce in ce mai politicosi... asa cum am scris atunci,  acei copii trecusera de la "Believe in yourself!", la "Believe in something greater!"(Crezi în ceva mai mare!), ajutau iar atunci cand ajutau pe altii, de fapt se ajutau pe ei insisi.
Apoi, la un post de radio local, am prins o emisiune despre psihoterapie, in care era invitat un psiholog rus, care explica de ce in Estul Europei si in Rusia, mai ales in spatiul Ortodox, cazurile de sinucidere, depresie severa sau boli psihice severe erau in mod clar mult mai puține, decat in vestul Europei. Si explica acel psiholog ca in Estul Europei, vindecare se face mai ales prin intermediul Bisericii... explica el ca se ruga impreuna si pentru pacientii sai, ca el nu avea autoritatea sa-L elimine pe Dumnezeu din ecuatie si ca singura terapie pe care el o facea cu pacientii sai bolnavi de depresie severa ori alte afectiuni si blocaje emotionale, chiar si in cazuri severe de agorafobie, era sa-i implice in proiecte caritabile, de ajutorare a celorlalti mai vulnerabili ca ei. Credea cu tarie ca atunci cand ajuti pe cineva, ceva in tine se vindeca... sau incepe sa se vindece. Psihologul respectiv condamna in termeni foarte duri modelul de abordare occidental in care "totul este despre "EU" " si care-i invata pe oameni ca, atunci cand trec prin greutati, sa-si faca lor cadouri, sa se "relaxeze", sa plece in concedii ori sa-si cumpere o inghetata si sa se uite la un film... sa se duca la un restaurant, sa se intalneasca cu prietenii in oras sau sa mearga la cinema. Aceste strategii, explica el, adancesc si mai tare depresiile ori singuratatile omului si conduc implacabil la accentuarea bolii si la sinucidere...
A trebuit sa opresc masina pentru a asculta acea emisiune... dintr-o data, Dumnezeu imi confirmase toate banuielile mele. Avea sens perfect... nu poti a vindeci o predispozitie la sinucidere, care este, paradoxal, un gest de un egotism extrem cu un alt gest plin de egoism, cu placerea si satisfacerea proprie, cu micul răsfăț. Te vindeci doar cand iesi din sine, (precum orbul care iese din cetate, purtat de mână de Vindecătorul suprem), din singuratatea ta si incepi sa ajuti pe altii, sa te pui la dispozitia lor, sa te lepezi de sine, dar nu pentru tine, ci pentru altii.
Anii au trecut si tot m-am gandit la aceste aspecte. Acum se vede clar ca, totusi, pentru o vindecare completa, nu e suficient doar sa ajuti pe altii, sa faci acte de caritate... mai trebuie ceva.... pacientul trebuie adus la o gandire despre sine, dar nu spre admiratia sa sau propria slava, ci spre vederea greselilor si defectelor sale. Cand ma gandeam la asta, parca auzeam anumiti psihoterapeuti: "Cum adica? Sa iei un pacient deja depresiv si sa-i arati ca-ntr-o oglinda cat de gaunos si de plin de greseli este?" Da. Exact. Sa-l faci sa inteleaga cat de mult a gresit atunci cand intr-adevar a gresit, fara mangaieri pe cap, ci cu întăriri de Credință in Ceva Mai Mare (Believe in something greater!) atat de mult incat sa-l apuce... POCĂINȚA. In momentul in care pacientulului incepe sa-i para rau de propriile greseli, intelege ca rateaza o ocazie unica de a-si salva demnitatea si-l apuca rusinea care, prin acceptare, conduce catre smerenie. Pe masura ce el continua activitatile caritabile si incepe sa se vada pe sine intervenind caritabil in viata altora, Pocainta se implineste cu rusinea față de propriul trecut, cu rusinea față de propriile căderi, cu obligatia morala a demnitatii, de pe pozitia de om care ajuta pe altii, creste smerenia si uite asa se savarseste vindecarea in chip minunat al acelui suflet... prin milă si pocainta, dragoste si rusine, demnitate si curaj... ce minunat lucreaza Dumnezeu cu aceste "ingrediente" peste care adauga sarea smereniei. Eiii... acum inchipuiti-va ce se intampla daca mai este si Harul Dezlegarii de pacate si Taina Spovedaniei... ori Sfânta Liturghie si Euharistia...
Eii... vedeti ca am ajuns tot acolo?
Mai poate cineva sa spuna ca un Duhovnic Marturisitor nu face cat zece ori cat o suta de psihologi scoliti prin occident? Ohooo... face chiar mai mult... !

P.S. Vreti copii curajosi, sanatosi si demni? Nu-i mai lasati in fata calculatorului, mergeti cu ei la o cantina sociala sa dea de mancare saracilor, duceti-i la camine de batrani, sa dea mangaiere sufleteasca unor inimi care traiesc un final de poveste... ş-apoi predați-i Bisericii şi lui Hristos... nici nu stiti ce Luptatori de Lumina faceti din ei....! Nici nu stiti ce "mesaje vii trimiteti unei lumi pe care noi nu o vom mai vedea"...
(Desigur toate acestea se pot face intr-o lume normala, nu intr-o lume paralizata de frica de boala si pe baza de vaccin... asta ca sa intelegem ce ratări si distrugeri de suflet au urmarit antihristii, tot timpul ăsta... dar dacă scăpăm teferi si din asta, sa promitem Lui Dumnezeu, fratilor si surorilor, ca vom face toate cele ce trebuie pentru viitor... iar viitorul este Împărăția Cerului....).

Text: Kris Angel / foto: pixabay.com
Taguri: Un, sa, Sarea, secretă., am, Spun, VA, secret.
Lasa un comentariu
avatar
Articolul lunii
Retele Sociale
  • Facebook
  • Google+
  • Twitter
  • Comentarii
  • Apreciate
  • Vizualizari
Citate Ortodoxe