13 Mai 21

Șapte lucruri esențiale pe care trebuie să le aflați despre propagandă – ACUM

Propaganda este, în esență, o tehnică de manipulare. Ea nu are de regulă nici o legătură cu adevărul, și adesea nu are nici măcar vreo legătură cu convingerea unei părți a publicului. Când devine dominantă sau totalitară, ea nu este un instrument de persuadare (convingere), ci este mai mult decât atât, sau altceva. Este un compresor care zdrobește și căruia nu i te poți opune – sau îți dă senzația că ești complet neputincios în fața lui. 
Dacă nu v-ați gândit până în prezent la subiect, găsiți mai jos un ABC cu șapte lucruri esențiale pe care trebuie să le aflați despre propagandă. Chiar vorbesc serios, e vital să știți aceste lucruri pentru a vă orienta și chiar pentru a vă apăra sănătatea mentală în lumea de azi. 
Înainte de a începe, fac o distincție între „propaganda albă” și „propaganda neagră”. „Propaganda albă” este aceea care nu își ascunde intențiile și natura; ea poate să fie sinonimă cu „campaniile de promovare” în sens de marketing sau PR. „Propaganda neagră” își ascunde intențiile și adesea și sursa din care provine. Iar atunci când sursa emitentă deține mijloacele și puterea, propaganda devine totalitară sau opresivă. Liniile de demarcație între „propaganda albă”, „propaganda gri” și „propaganda neagră” pot fi subțiri; aici mă voi referi în special la ultimele două. 

1. Brandul. Brandul este un purtător sau vehicul de mesaj sau de conținut al cărui rol este acela de a amplifica valoarea. Adesea, de multe ori față de valoarea reală a conținutului. Linia de demarcație este subțire: brandul poate avea un rol pozitiv, în economia de piață, însă poate fi folosit foarte ușor și ca vehicul de propagandă. O dată ce un brand capătă o anumită notorietate, prin el se poate vinde orice – și adesea, cu cât crește notorietatea brandului, cu cât conținutul poate fi de o calitate tot mai slabă. Brandul este la fel de eficient și în advertising, și în politică. Multe partide sau mulți oameni politici din ziua de astăzi sunt pur și simplu actori (politici) care întruchipează imagini de brand.  
2. Imaginea. Esențială pentru propagandă este construirea unor imagini, care au legătură cu miturile. Întotdeauna miturile sunt vechi, însă imaginile care le îmbracă sunt noi. Să spunem, de pildă, că vrei să construiești imaginea unui om politic competent, tânăr, neprihănit. În spatele lui se află un mit. Adesea este mitul salvatorului, al unui mesia sau al cavalerului călare pe cal alb. Imaginea o vei construi exact la fel cum construiești branduri în advertising. Vei face campanii în care pozele cu acel om politic vor fi atent selectate și photoshopate, în care el va apărea mereu într-o lumină extrem de favorabilă, va fi pus în cele mai facile și flatante circumstanțe, în timp ce te vei asigura că criticile la adresa lui sunt extrem de soft. Se consolidează prin testimoniale – intelectuali sau vedete care vin să susțină „brandul” respectiv și să își transfere capitalul de imagine asupra lui; sau prin asocierea cu acțiuni pozitive, cum sunt campanii de caritate, de ajutorare a unuor copii, etc, folosite adesea cu scop de PR. 
3. Campania. Ea reprezintă urmărirea unui scop, cum este construirea unui brand, pe termen lung. De regulă, pe durata a cel puțin câțiva ani. La fel ca în cazul brandului, linia de demarcație este subțire; campania poate să aibă un rol pozitiv în economia de piață, însă poate fi folosită ușor și ca vehicul de propagandă politică. Se va insista iar și iar asupra a două-trei cuvinte-cheie sau atribute care vor reprezenta esența brandului – de exemplu, în cazul unui politician, acesta vor fi „competent”, „om nou” (fără trecut politic), cu un „CV nepătat”. Se vor folosi canalele potrivite (mass-media, internet, Fb, etc) și se vor alege influencerii potriviți ca să se ajungă la publicul-țintă pe care îl targhetează brandul. Influencerii sunt cei mai importanți, ei joacă un rol-cheie în aceste campanii de brand; ei devin „ambasadori” ai brandului, fie din convingere, fie pe bani, și vor juca de asemenea un rol esențial în managementul crizei și în controlarea daunelor, când ele apar. Când vedeți cum un influencer sare să-și pună pielea la bătaie pentru un anumit brand sau politician, gândiți-vă la acest aspect. Să nu uităm niciodată că brandul reprezintă o investiție. Cei care investesc într-un brand politic vor vrea, la fel ca în advertising, să își scoată banii înzecit și însutit. Omul politic va fi investiția lor, așadar investitorii vor vrea să se asigure că el este perfect controlabil, că răspunde impecabil la „comenzi”. 
4. Narativa. Ea reprezintă o „poveste”, adesea extrem de simplistă și reducționistă, care va fi oferită ca instrument pentru filtrarea realității de către publicul căreia i se adresează. În interbelic aceleași narative erau folosite de toate grupările extremiste. Narativele și pe stânga, și pe dreapta radicale erau: țapul ispășitor – cineva este de vină pentru toate problemele societății, iar eliminarea acelei categori de oameni va aduce aproape peste noapte o ameliorare rapidă a situației generale; omul nou – noua ideologie va construi omul nou, care reprezintă un supraom ce va avea dreptul să îi conducă sau extermine pe ceilalți, considerați suboameni; progresul – istoria este un tren care merge înainte pe niște șine, spre un viitor luminos, zdrobind sub roți elementele reacționare care i se opun; lupta anticorupție – societatea este putredă și coruptă per ansamblu, iar omul nou vine să purifice societatea și să facă curat; purismul și hiperigienismul social – progresul se atinge prin eliminarea tuturor elementelor dușmănoase, impure, sau care nu au o conștiință revoluționară suficient de ascuțită, și a tuturor celor care sunt considerați indezirabili, marginali, cetățeni de mâna a doua. Indiferent ce s-ar întâmpla, cei care filtreză totul prin cele patru-cinci narative se vor întoarce mereu la fixismele lor, ignorând sau dând la o parte orice fapt sau dovadă care nu le confirmă narativele. Vedeți vreo asemănare cu situația actuală? 
5. Teoria conspirației. Este un mod care pare logic, dar care este arbitrar și aberant de a uni o serie de puncte, adesea fără legătură. Stă de multe ori în spatele narativelor. De exemplu, faptul că o categorie de oameni doresc răul societății și ei sunt de vină pentru tot ceea nu funcționează în plan economic, cultural, politic este o teorie a conpsirației care stă în spatele narativei țapului ispășitor din perioada interbelică. În prezent, este vehiculată de o parte a presei conspirația că asociațiile neo-protestante americane împreună cu asociațiile pro-familie rusești complotează pentru a readuce teocrația și Inchiziția în spațiul occidental. A se vedea faimosul videoclip Papaya, cu Inchiziția și rugurile, sau documentarul „The Family”, de pe Netflix. Sau teoria conspirației că Biserica și orodoxia sunt de vină pentru tot ceea ce nu funcționează în sociateatea românească. Narativele converg spre mitul că utopia e mereu după colț, e necesar încă un rând de alegeri, sau încă o acțiune de eliminare a adversarilor de idei, sau un genocid pentru a ajunge la ea. 
6. 5. Zelotismul – „zelotizarea” este unul dintre scopurile propagandei. Cei care vor interpreta realitatea printr-o serie de narative vor dezvolta, în timp, atitudini tot mai extremiste. Ei se vor radicaliza deoarece vor petrece tot mai multă vreme în „bula” oamenilor care filtreză realitatea prin aceleași narative, confirmându-și reciproc și întărindu-și biasurile – adică modul părtinitor și deformat de a percepe realitatea. Rețelele de socializare construiesc, prin algoritmii acestora, adevărate cutii de rezonanță care favorizează această radicalizare. Totodată, acești oameni vor privi toate lucrurile după principiul „când ai un ciocan, toate cele din jur ți se par niște cuie.” Vor pierde, altfel spus, tot mai mult contactul cu realitatea, își vor pierde discernământul, în timp ce vor deveni pe zi ce trece mai radicalizați și agresivi. A se vedea toate mișcările radicale și din interbelic, dar și din prezent, când aistăm din păcate la o ascensiune extrem de rapidă a radicalismului și pe stânga, și pe dreapta. Cu observația că stânga deține hegemonia culturală în prezent și că este deturnată, într-un ritm tot mai acelerat, spre extremism, radicalismul atingând chiar și zona „centristă”, moderată; acapararea puterii pare să facă să dispară orice formă de cenzură sau autocenzură (în sens pozitiv). De ce pierd zeloții contactul cu realitatea? Deoarece realitatea este infinit mai complexă decât orice narativă și se sustrage oricărei încercări de simplificare sau de reducere a ei. 
7. Dog whistle-ul – este un cuvânt-cheie care declanșează reacții de tip pavlovian în rândul membrilor unui grup de zeloți. De exemplu, eticheta de „ultraconservator” are menirea de a declanșa campanii de linșaj public și mediatic, de marginalizare și de excludere a celor cu viziuni neconforme. Reacția de tip pavlovian ține de radicalizarea specifică zelotismului, toate grupările radicale cultivând și practicând violența, intimidarea și bullyingul ca mijloace de acaparare a puterii. Dar ține și de o cultivare în timp a etichetelor ce declanșează reacția, cultivare asociată cu ideea că oamenii cu anuimte viziuni (de tip tradițional, în acest caz) trebuie marginalizați, ei nu mai pot aparține societății. Dog whistle-ul este foarte eficient deoarece aceia care îl folosesc vor avea la dispoziție, la o postare de Facebook distanță, „lynching mobs” (mulțimi furioase) gata să fie asmuțite asupra oponenților. Practicarea acestui tip de bullying duce la reducerea la tăcere a opoziției și la senzația că grupul radical controlează scena politică și are consimțământul general al populației. În fapt, lucrul este fals, deoarece bullyingul persistent nu produce un consens real, ci doar o spirală a tăcerii. 

Să urmărim atent realitatea prin prisma tehnicilor de mai sus – s-ar pute să ne dăm seama că vedem în jurul nostru, în mass-media, pe Fb aceste tehnici sau elemente mult mai des decât ne putem imagina. 
Închei acest mic „curs” despre propagandă cu un citat din G.K. Chesterton. „Dacă nu suntem educați, nu vom ști niciodată cât de vechi sunt de fapt toate ideile noi.”

Publicistul Cătălin Sturza, Facebook / foto captură: Youtube.com
Lasa un comentariu
avatar
Articolul lunii
Retele Sociale
  • Facebook
  • Google+
  • Twitter
  • Comentarii
  • Apreciate
  • Vizualizari
Citate Ortodoxe