24 Noiembrie 20

„Rezistă! Nu-L face de râs pe Hristos”

„Rezistă! Nu-L face de râs pe Hristos”! 
Când am fost arestat, anchetatorul mi-a smuls crucea de la gât şi a aruncat-o în lada de gunoi. Eu am luat-o de acolo. El m-a bătut crâncen şi a aruncat din nou crucea la gunoi. Eu nu m-am lăsat. Iarăşi, am ridicat crucea şi el m-a călcat în picioare. După 8-9 încercări, ofiţerul a cedat. M-a lăsat în pace…
Nu o să mă crezi, frate, dar în închisoare am fost cel mai aproape de Dumnezeu. Acolo preţuiai tot darul lui Dumnezeu. Preţuiai aerul pe care, într-o celulă suprapopulată, îl căutai câteva secunde, cu rândul, stând cu nasul sub crăpătura uşii. Preţuiai pâinea (două felii, prin care întrezăreai lumina soarelui), alături de mierea unei vorbe bune. Eram slabi, dar ne ajutam între noi. Lui Vasile Voiculescu i-am dat din porţia mea. Firav şi abia ţinându-se pe picioare, era pus să ducă nişte hârdaie mai mari decât el. Nu putea să le ridice, şi atunci gardienii îl pedepseau tăindu-i raţia de mâncare… 
În închisoare aveai nevoie de hrană, dar, mai presus de toate, de cuvântul lui Dumnezeu. Prin El ne-am arătat puterea. Îmi amintesc că la Aiud îmi făcusem un calendar pe degete, după metoda Gauss. Am calculat data Paştelui şi mi-am dat seama că era exact în acea noapte. Fără să mă mai gândesc la urmări, am început să strig: Hristos a înviat! şi imediat din toate celulele a început să răzbată spre cer cântarea cea minunată, „Hristos a înviat din morţi, cu moartea pre moarte călcând şi celor din morminte viaţă dăruindu-le!”. 
Răsuna Aiudul de chemarea speranţei, de strigătul nostru de bucurie, spre disperarea gardienilor care credeau că am început o revoltă. Alergau nebuneşte prin curte şi trăgeau focuri de avertisment, dădeau telefoane şi cereau întăriri. Erau speriaţi de glasurile noastre reunite, de forţa spirituală a credinţei, pe care nici o fereastră zăbrelită nu o poate opri. Sunt multe lucruri pe care nimeni altcineva nu le poate înţelege. Tăria pe care ţi-o dă Dumnezeu ar fi una din ele… În închisoare încetezi să exişti, doar Hristos te ţine în viaţă.
Iarna, când era gerul mai mare, mă puneau într-o carceră de lemn, afară, nu era în clădire, în baraca unde erau deținuții. Îmi spuneau să mă dezbrac și turnau apă rece pe mine. Dacă aș fi fost de tot gol, poate că nu era așa rău, dar, find puțin îmbrăcat, apa aceea îngheța pe mine. Și odată mi-au înghețat mâinile, a căzut pielea, și sub piele, încât se vedeau și vinele, și oasele.
Părintele Adrian Făgețeanu,
***
Părintele ieromonah Adrian Făgeţeanu se năștea pe 16 noiembrie 1912, în comuna Deleni de lângă Cernăuţiul cel drag inimii mele.
Îți mulțumim, Părinte, te purtăm în piepturi ca pe un Dar-fără-de-Preț, ai rămas Rug și mai Aprins, după mutarea la Domnul. Toată învățătura e vie în inimi, tot prin rugăciunea pe care o înalți pentru noi, din Familia de Bătrâni ai Neamului, în mijlocul căreia ești.
(...)
 
Text: actrița Ioana Picoș, Facebook
Lasa un comentariu
avatar
Articolul lunii
Retele Sociale
  • Facebook
  • Google+
  • Twitter
  • Comentarii
  • Apreciate
  • Vizualizari
Citate Ortodoxe