04 Martie 21

Relatăm o întâmplare adevărată a Sfântului Teodosie din Argus

  • Acest sfânt a slujit o singură dată în viaţa lui. În prima zi l-a făcut diacon, în a doua preot, iar în a treia zi a slujit prima Liturghie.  Când a ajuns la momentul împungerii cu o suliţă ascuţită Trupul lui Hristos  şi îndată a ieşit din coastă sânge şi apă. Cine ştie cu câtă spaimă şi cutremur a pus în continuare vin şi apă  în Sfântul Potir! L-a cuprins aşa o groază dumnezeiască, încât, după ce a încheiat Sfânta Liturghie,  n-a mai slujit niciodată.
  • În secolul nostru, ceva asemănător s-a întâmplat părintelui Ieronim cel ciung, de la Eghina, care s-a retras la schit până la moarte, în anul 1996. Cu un an înainte, l-am vizitat cu preoteasa şi, după multe sfaturi, mi-a povestit în mod special, cu multă smerenie,  cum şi de ce a părăsit preoţia. În 1923, când era încă diacon şi se numea Vasile, mitropolitul Pantelimon al Karistiei, într-o vizită la Eghina, după multe forţări, l-a convins şi l-a hirotonit preot pentru spitalul de acolo. Numele de Ieronim l-a luat însă cu un an mai târziu,  după numele părintelui care i-a dat marea schimă întărească, la mănăstirea Simonopetras, după ce lăsase preoţia. La patruzeci de zile de la hirotonie, în momentul împărtăşirii, cum era faşcinat şi era extaziat în rugăciune şi smerenia inimii, deodată a văzut Sfintele Daruri luând în Sfântul Potir forma reală a Trupului şi Sângelui. Desigur, s-a cutremurat la vederea acestei întâmplări mai presus de fire. Pentru mult timp s-a rugat înaintea acestei taine înfricoşătoare,  vărsând lacrimi fierbinţi. Tremurând, a ieşit în faţa Sfintelor Uşişi a făcut Apolisul, fără să spună un cuvânt.  După aceea s-a rugat cu încordare multe ore, implorându-l pe Dumnezeu ca Trupul şi Sângele Lui să revină la starea naturală de pâine şi vin, lucru care s-a şi întâmplat. După aceea,  în aceiaşi seară şi-a depus demisia. Din acel moment mâinile lui s-au simţit neputincioase să împungă Trupul Domnului la Proscomidie sau să-L frângă după sfinţire. A continuat însă să slujească în biserica spitalului, ca dascăl şi predicator. El însuşi mi-a mărturisit şi mi-a întărit: "Nu puteam să ating pe Domnul Slavei cu mâinile mele pământeşti şi păcătoase."  La plecare, după ce ne-a îmbrăţişat, mi-a zis sentenţios: "Ia seama, părinte,  PUŢINI PREOŢI SE MÂNTUIESC!   Altui cleric i-a zis cu multă naturaleţe: "Dacă nu vezi îngerul în Sfântul Altar,  să nu slujeşti."

Deci, ce mărturie dau conştiinţele slujitorilor de astăzi  de pe orice treaptă ierarhică, în urma istorisirilor autentice ale acestor doi sfinţi?》
(Extras din  - Explicarea Dumnezeieştii Liturghii) / Iulian Mazilu
Lasa un comentariu
avatar
Articolul lunii
Retele Sociale
  • Facebook
  • Google+
  • Twitter
  • Comentarii
  • Apreciate
  • Vizualizari
Citate Ortodoxe