24 Octombrie 20

Răsplata pentru îngrijirea bătrânilor

   Cum a ajuns lumea de astăzi! În Farasa şi în Epir oamenii îngrijeau nu numai pe bătrânii lor, ci chiar şi animalele care îmbătrâneau. Nu vorbim de catâri, dar nici animalele a căror carne se mânca nu erau omorâte. Boii bătrâni, de pildă, cu care arau, erau îngrijiţi, pentru că oamenii spuneau: "Am mâncat pâine de pe urma lor". Adică animalele de muncă, care lucrau la ogor, aveau parte de bătrâneţi bune. Iar atunci oamenii nu aveau mijloacele pe care le au astăzi. Trebuiau să macine făina cu moara purtată cu mâna, s-o facă măruntă pentru a o putea mânca sărmanul animal. Dar lumea de astăzi a deviat. Nu se mai îngrijesc nici de oameni, darămite de animale.
   Niciodată în viaţa mea nu m-am simţit atât de bine ca în acele puţine zile în care mi s-a poruncit să îngrijesc de un părinte bătrân. îngrijirea de bătrâni are mare răsplată. Mi-aduc aminte că se vorbea mai demult în Sfântul Munte despre un frate începător care avea un diavol înfricoşător. Acela fusese rânduit să îngrijească şase bătrâni la bolniţa unei mănăstiri. Acele vremuri erau grele, nu aveau înlesnirile de astăzi. Rufele murdare le punea pe un lemn şi le ducea în spate până la un jgheab care se afla departe şi acolo le spăla cu leşie. Slujind astfel bătrânilor, după puţină vreme s-a slobozit de acel diavol, iar apoi s-a făcut monah. Şi aceasta pentru că nu numai el se jertfea în ascultarea sa, ci şi bătrâneii îl binecuvântau mereu.
   Multe perechi suportă cu greu greutăţile cu care se confruntă în familie din pricina capriciilor şi cârtirii bătrânilor pe care îi îngrijesc. Uită de neorânduielile, de nemulţumirile şi de ciudăţeniile pe care ei înşişi le-au făcut. Mu-şi mai aduc aminte că prin planşetele şi mofturile lor nu-i lăsau pe părinţii lor să se liniştească. De aceea Dumnezeu îngăduie ca şi ei să întâmpine aceste greutăţi, ca să plătească oarecum propriile lor neorânduieli. Acum este rândul lor să-i ajute şi să-i îngrijească cu recunoştinţă pe părinţii lor bătrâni, pentru jertfele pe care aceştia le-au făcut pentru ei atunci când erau copii. Toţi cei care nu simt această datorie faţă de părinţii lor vor fi judecaţi de Dumnezeu ca nişte nedrepţi şi nemulţumitori.
   Şi văd că necazurile pe care le au mulţi mireni de multe ori se datorează faptului că părinţii lor sunt amărâţi din pricina lor. Familiile se chinuiesc deoarece nu îngrijesc pe bătrânii lor. Atunci când pe biata bătrână sau pe sărmanul bătrân îi duc şi îi părăsesc la azil, le mai iau încă şi averea şi nu-i lasă să se bucure de nepoţeii lor, ci îi fac să moară cu durere în suflet, ce binecuvântare vor mai primi apoi copiii lor? Astăzi o femeie bătrână mi-a spus că are patru băieţi căsătoriţi care locuiesc în acelaşi cartier, dar nu-i poate vedea deoarece odată le-a sfătuit pe nurorile ei, zicându-le: "Să aveţi dragoste intre voi şi să mergeţi la biserică". Auzind ele acestea s-au înfuriat peste măsură şi i-au spus: "Să nu mai calci vreodată în casele noastre!'. De cinci ani nu-şi mai văzuse copiii şi pentru aceasta plângea mereu sărmana. "Fă rugăciune, Părinte, mi-a spus, căci am şi nepoţei, pe care aş vrea să-i văd măcar în vis". Ei, ce fel de procopseală vor face copiii ei?
   Şi, deşi bunica este pentru familie o mare binecuvântare, aceşti oameni nu înţeleg lucrul acesta. De obicei bărbatul este cel care cade primul la pat şi îl îngrijeşte femeia lui. După ce moare bărbatul, este foarte bine ca s-o ia copiii pe mama lor la ei acasă pentru a purta grijă de nepoţei şi a nu se simţi nefolositoare. în felul acesta şi ea se odihneşte şi soţii sunt ajutaţi. Pentru că mama, din pricina mulţimii treburilor ei, nu apucă să le dea copiilor ei afecţiunea şi dragostea ce le sunt absolut necesare. Aşadar pe acestea le dă bunica, deoarece vârsta aceasta este vârsta dragostei şi a afecţiunii. Şi uită-te, atunci când copilul face pozne bunica îl alintă, în timp ce mama lui îl ceartă. Astfel prin grija bunicii şi mama îşi face treburile ei, şi copiii au parte de mângâiere şi dragoste, dar şi bunica se odihneşte prin dragostea nepoţeilor.
   Cel ce îngrijeşte de părinţii săi primeşte mare binecuvântare de la Dumnezeu. într-o zi un tânăr familist mi-a spus: "Părinte, mă gândesc ca la casa pe care vreau s-o construiesc să fac la parter două apartamente, pentru părinţii şi socrii mei". Ştiţi cât de mult m-a mişcat aceasta. Câte binecuvântări nu i-am dat! Mă mir cum de nu înţeleg aceasta soţii tineri. Cu câteva zile mai înainte a venit aici o femeie şi mi-a spus: "Mama mea, Părinte, are hemiplegie. M-am săturat, opt ani de zile s-o tot întorc de pe o parte pe alta". Auzi, fata să vorbească astfel despre mama ei?! "Da, îi spun, este foarte simplu. Voi face rugăciuni ca să zaci tu opt ani de hemiplegie, iar mama ta să se facă bine ca să te îngrijească". "Nu, nu, Părinte!" strigă aceea. "Atunci cel puţin patru ani, îi spun. Nu ti-e ruşine? Ce este mai de preferat? Să fie cineva sănătos, să nu-l doară nimic, să slujească unui bolnav, să aibă şi răsplată de la Dumnezeu, sau să sufere, să nu-şi poată întoarce piciorul, să se smerească şi să te roage «adu-mi plosca», «întoarce-mă pe dreapta», «întoarce-mă pe cealaltă parte»?". Când a auzit acestea, şi-a mai revenit puţin.
   Dacă s-ar pune copiii în situaţia părinţilor lor care au îmbătrânit sau dacă nora s-ar pune în situaţia soacrei ei şi s-ar gândi: "Voi îmbătrâni şi voi deveni şi eu într-o zi soacră. Oare îmi va plăcea ca nora mea să nu-mi dea nici o atenţie?", atunci nu vor exista astfel de probleme.
 
Extras din: CUVIOSUL PAISIE AGHIORITUL CUVINTE DUHOVNICEŞTI IV - VIAŢA DE FAMILIE / EDITURA EVANGHELISMOS BUCUREŞTI-2003 / foto credit: Doxologia.ro
Lasa un comentariu
avatar
Articolul lunii
Retele Sociale
  • Facebook
  • Google+
  • Twitter
  • Comentarii
  • Apreciate
  • Vizualizari
Citate Ortodoxe