30 Noiembrie 20

Presa europeană a secolului 18 despre sângeroasa jertfă a domnitorului C-tin Brâncoveanu și a fiilor lui dimpreună cu sfetnicul Ianache

   Torturarea domnitorului și a copiilor săi, dimpreună cu refuzul de a-și schimba religia pentru a-și salva viețile și moartea lor vorbesc numeroase surse contemporane evenimentului, provenind de la relatările ambasadorilor francezi, olandezi, venețieni la Constantinopol, din scrierile călătorilor străini aflați în capitala Imperiului Otoman la acea dată sau din cronicile românești. Presa vremii conține, de asemenea, semnificative pasaje referitoare la aceste aspecte, căci evenimentele au cutremurat lumea, „fait raisonner bien du monde”, așa cum scria Le Mercure Galant, în 1714.
   După execuție, trupurile au fost aruncate în mare, de unde au fost luate și îngropate în insula Halki, în timp ce capetele au fost purtate prin oraș, spre groaza celor prezenți. Un amănunt interesant legat de acest aspect ne oferă raportul inedit din 2 septembrie 1714, al emisarului rus P.P. Șafirov, cel care jucase un rol de seamă în negocierile ruso-otomane care au dus la încheierea păcii de la Prut, din 12 iulie 1711, ce a urmat luptei de la Stănilești. După ce menționează că Brâncoveanu „a primit o aspră pedeapsă; el și-a pierdut fiii și apoi a fost executat”, cancelarul rus amintește că, în urma execuției, trupurile au zăcut întreaga zi „în fața grădinilor sultanului”, apoi au fost aruncate în mare, iar cel care s-a ocupat „în chip amănunțit” de îngroparea în ritul bizantin a Brâncovenilor a fost fratele patriarhului de Ierusalim, care era, la acea dată, Hrisant Notara, personalitate a vieții culturale și religioase a timpului, cu care domnul muntean avusese bune relații. Prin urmare, reținem detaliul lui Șafirov, anume că trupurile Brâncovenilor au fost înmormântate prin purtarea de grijă a fratelui patriarhului de Ierusalim, Hrisant Notara. Despre soția și fetele domnului, Șafirov scria că sunt arestate și ținute sub pază la Bostangi-bașa.
   Abia în 1720 trupul lui Constantin Brâncoveanu a fost adus la București și înmormântat la Biserica „Sfântul Gheorghe Nou”, în taină, punându-se o candelă doar deasupra mormântului, cu numele celui decedat. În iunie 1914, V. Drăghiceanu a descoperit că acolo este înmormântat domnitorului muntean, pornind de la descifrarea inscripției candelei, fapt confirmat și de cercetările arheologice din 1932, când o echipă de arheologi și doctori, între care N. Minovici și Fr. Rainer, a analizat oasele din punct de vedere medico-legal și a adeverit că acestea sunt ale voievodului ucis. Decapitarea, atestată de izvoarele istorice, era astfel confirmată și de ancheta medico-legală, care a stabilit că pe o vertebră cervicală există un semn de tăietură cu un corptăios82. Reînhumarea osemintelor domnului a avut loc în 1934, precedată de o procesiune solemnă, la 21 mai, cu participarea Patriarhului Miron Cristea83.
   Soția principelui, Maria Brâncoveanu, ginerii și nepotul Constantin au fost surghiuniți în Asia Mică, la Kutahya, după ce fuseseră întemnițați o vreme la Istanbul, pentru ca, în 1717, să se întoarcă în Țara Românească, în alaiul lui Ioan Mavrocordat, fratele lui Nicolae Mavrocordat. Hochepied, într-un raport din 8 februarie 1715, amintește de soarta celor rămași în viață, precum și de tăierea capului unei slugi a fostului domn muntean, care avea o pungă de guivaiere, încredințată lui spre păstrare de Maria Brâncoveanu și care, înainte de a fi descoperit, fusese adăpostit mai bine de trei luni, în capitala otomană, de un preot grec. Soția voievodului a fost scoasă din închisoarea Bostangi-bașa din Istanbul cu bani de la Ștefan Cantacuzino, noul domn al Țării Românești, care se temea de ea și care a preferat surghiunirea ei în Asia Mică, împreună cu restul familiei. Hochepied, impresionat de soarta lor, conchidea: „așa încât, acești oameni sunt necăjiți de ți-e mai mare jalea”. Despre atitudinea ostilă a lui Ștefan Cantacuzino față de Maria Brâncoveanu și trimiterea ei în surghiun amintește și cronica anonimă, unde citim: „Și nu s-au îndestulat Ștefan-vodă numai pre moartea lui Costandin-vodă și a feciorilor lui, ci încă, fiind doamna și ginerii lui Costandinvodă și alți oameni ai lui scăpați din primejdia morții, pre carele vrea turcii să-i sloboază să vie în țară, iar el s-au sfătuit cu tată-său și cu sfetnicii lor că nu să cade să vie în țară, ci să-i facă surgun”. Cronica arată în continuare cum noul domn a obținut surghiunirea familiei lui Brâncoveanu „la Kiutaiu, în Anadol”86.
   Motivele principale ale mazilirii, pomenite cel mai des în sursele vremii, sunt legăturile lui Constantin Brâncoveanu cu Imperiul Habsburgic, Rusia și alte state europene, în vederea unei politici antiotomane, fapt care constituia o trădare a domnului în raport cu Imperiul Otoman, Țara Românească fiind un stat tributar acestuia, pe de o parte; dar și dorința turcilor de a lua averile principelui muntean, pe de altă parte. La acestea, amintite în mod constant de izvoare, Del Chiaro mai enumeră, între capetele de acuzare trimise Porții Otomane contra lui Brâncoveanu prin uneltirile boierilor, și următoarele: cumpărarea de proprietăți în Transilvania pentru a se refugia acolo la nevoie, impunerea de noi impozite asupra țării, primirea titlului de prinț al Imperiului Habsburgic, baterea de monede cu chipul său, consimțirea la trecerea lui Toma Cantacuzino de partea rușilor, în 1711, depunerea de bani la Viena și Veneția și procurarea din Transilvania a unor trâmbițe din argint, fapt considerat insolent, căci „însuși Marele Sultan nu le poseda”88. După expunerea motivelor de acuzare, Del Chiaro declară: „Acestea au fost principalele capete de acuzare trimise Porții cu scopul de a-l ucide, împreună cu toată familia sa, pe unul din cei mai buni domni ce a avut Valahia”.
 
Extras din: Dr. Oana-Mădălina Popescu - MĂRTURII DESPRE SFINȚII MARTIRI BRÂNCOVENI: CONSTANTIN-VODĂ CU CEI PATRU FII AI SĂI, CONSTANTIN, ȘTEFAN, RADU ȘI MATEI - Tipărită cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului TEOFAN Mitropolitul Moldovei și Bucovinei - DOXOLOGIA Iași, 2014
 
Foto credit: mitropolia-banatului.ro
Lasa un comentariu
avatar
Articolul lunii
Retele Sociale
  • Facebook
  • Google+
  • Twitter
  • Comentarii
  • Apreciate
  • Vizualizari
Citate Ortodoxe