08 August 22

POVESTIRE DIN MUNTELE ATHOS. CĂLUGĂRUL CARE A VĂZUT RĂZBOIUL.

Barca ne lasă în micul port al Mănăstirii Sf. Pavel din Athos. E-atâta pace aici, pe cât război e-n lumea de afară. În mai puțin de 2 minute, o bătrânică de Toyota 4X4, coborâtă din munte, se oprește în dreptul nostru. ”Bine-ați venit, fraților!” ne întâmpină cu voce blândă, înveșmântat în rasă de monah și scufie neagră, Părintele Gamaliel.
Umplem portbagajul cu valizele pline de aparatura pentru podcast, ne îndesăm și noi în mașină, călugărul trage frâna de mână și pornim călătoria prin Munte.
Călătoria, nu drumul. Drumul e abrupt, șerpuit, înfundat, mașina tremură și huruie. Dar călătoria spre chilia din Schitul Lacu e duioasă și blajină. Iar călătoria e mai importantă decât drumul. E blajină precum poveștile Sfinților Athosului pe care Părintele Gamaliel începe să ni le spună. Și duioasă asemeni vocii călugărului. Mașina se rupe din toate încheieturile prin sălbăticia Muntelui. Dar drumul nu-i greu când știi că e mai importantă călătoria.
E-atâta pace aici, pe cât război e-n lumea de unde venim. Ne vorbește Părintele Gamaliel despre simplitatea sfinților, despre cum cuvioșenia începe cu duioșenia, despre lucrurile simple și trăirea curată pe care noi le vedem miracole. Și, din cuvios în cuvios, bunul Gamaliel se oprește la o întâmplare cu Bătrânul Evmenie, un sfânt ascuns al Athenei, relatată de Mitropolitul Neofit de Corfu într-o carte apărută în Grecia în 2016.
Seara, la chilie, după slujbă, Părintele îmi înmânează cărticica, tradusă în română în 2020. Și o să reproduc din textul “ÎN UCRAINA”, scris de mitropolit:
”O altă experiență cutremurătoare cu Bătrânul Evmenie am avut-o în Ucraina, când am ajuns pe aeroportul din Kiev. <<Am mai venit aici acum mulți ani. Iar Maica Domnului ne-a mobilizat pe toți și ne-a zis să facem rugăciune, să nu înceapă marele război. Voiau atunci rușii și cei din occident să pornească un război mondial! Aici voiau să facă războiul.>>”
Relatarea continuă cu mărturia Bătrânului, adormit în 1999: ”Am mers toți la Kiev și am făcut rugăciune. Iar eu plângeam mult. Și pe toți ne întărea Părintele Porfirie, care mi-a zis: <<Nu plânge așa, nu va fi acum războiul mai târziu va fi.>> Și l-am văzut pe Sfântul Ioan Rusu, care a zis: <<Nu! Trebuie să fie război, căci nu există alt chip prin care să se tămăduiască această lume.>>”
Las mai jos, la primul comentariu, fotografia celor două pagini de carte. Și nicio părere personală. Doar cuvântul unui călugăr român din Athos: ”Nu există profeții. Dar există oameni atât de curați încât pot să vadă limpede. Există sfinți.”
E atâta pace în Athos, pe cât război e deja în lume.

Mihai Morar, Facebook
Lasa un comentariu
avatar
Articolul lunii
Retele Sociale
  • Facebook
  • Google+
  • Twitter
  • Comentarii
  • Apreciate
  • Vizualizari
Citate Ortodoxe