05 Martie 21

Pentru părinţii de la Suceava, care le-au murit copilul la botez! Poate ajung aceste cuvinte şi la urechile lor, dacă Domnu voieşte.

Detalii despre caz: Filmarea botezului de la Suceava demonstrează că micuțul decedat NU S-A ÎNECAT din cauza preotului.

      Acolo era o văduvă, pe nume Cleopatra, de loc din Palestina, al cărei bărbat fusese căpitan şi murise în Egipt. Cleopatra avea un fiu pe nume Ioan, care încă era un copil. Pe când Sfântul Uar era chinuit, Cleopatra privea de departe la pătimirea lui şi, fiind creştină, suspina şi îşi bătea pieptul ei. Apoi, după ce au aruncat trupul lui Uar afară din cetate, ea, sculându-se noaptea, împreună cu nişte slugi ale sale, şi ducându-se acolo, au luat mult chinuitul trup al Sfântului Uar şi, ducându-l în casa sa, a săpat mormânt în cămara sa, lângă pat, şi l-au pus acolo pe el.
     A doua zi, stăpânitorul a scos din temniţă pe ceilalţi mucenici şi, chinuindu-i mult, i-a tăiat cu sabia şi i-a aruncat afară din cetate ca şi pe Uar; iar trupurile lor, luându-le noaptea alţi tăinuiţi creştini, le-au îngropat. Cleopatra, în toate zilele, aprindea lumânări deasupra mormântului Sfântului Uar şi-i ardea tămâie, avându-l pe el de mare folos şi de bun mijlocitor către Dumnezeu.
     Trecând câţiva ani, şi mai potolindu-se prigoana împotriva creştinilor, Cleopatra a voit să se întoarcă în patria sa, şi se gândea cum ar putea să ducă cu sine moaştele Sfântului Uar; şi gătind un dar oarecare, a rugat pe stăpânitor, printr-un mijlocitor, zicând: "Bărbatul meu a fost mai mare în oaste şi a murit aici în slujba împăratului. Nefiind încă îngropat până acum stă deasupra mormântului, căci este cu neputinţă ca în ţară străină să i se facă lui îngropare, precum se cuvine unui cinstit povăţuitor de oaste; iar eu, fiind văduvă şi străină, voiesc să mă întorc în patria mea, la rudeniile mele. Deci, stăpânul meu, să-mi dai voie să-l îngrop la moşia mea în mormântul strămoşilor mei, pentru că vreau ca şi după moarte să nu mă despart de el". Iar femeia aceea a făcut astfel, pentru ca, aflând creştinii că duce din cetatea lor moaştele sfântului mucenic, să nu o oprească şi să ia de la dânsa acea comoară de mare preţ. Stăpânitorul, luând darul, a poruncit ca să i se îndeplinească cererea, iar ea, în locul oaselor bărbatului ei, a luat moaştele Sfântului Uar şi le-a sădit pe ele ca pe o vie din Egipt în Palestina, aşezându-le lângă ale părinţilor ei, în satul ce se numea Edra, care era aproape de Tavor. Apoi în toate zilele mergea la mormântul lui, tămâia şi aprindea lumânări, lucru pe care văzându-l ceilalţi creştini care vieţuiau acolo, au început a merge împreună cu dânsa la mormântul sfântului şi a aduce pe bolnavii lor care, cu rugăciunile mucenicului Uar, câştigau tămăduiri. Aflând de veste toţi creştinii dimprejur despre Sfântul Uar, mulţi alergau cu credinţă la mormântul lui.
     Atunci Cleopatra, văzând că se adunau creştinii pentru rugăciune la mormântul lui, a gândit să zidească o biserică în numele sfântului şi ceea ce a gândit, a şi început. Iar fiul ei Ioan, fiind în vârstă, Cleopatra se străduia să-l trimită în oastea împăratului şi prin oarecari mijlocitori a cerut de la împărat o cinstită dregătorie pentru fiul ei, pe care a şi câştigat-o. Căci în vremea zidirii bisericii s-a trimis fiului ei de la împărat scrisoare de a fi primit în oaste şi brâu pentru cinstita dregătorie ostăşească. Iar ea a zis: "Să nu se îmbrace fiul meu în haine ostăşeşti şi nici să nu meargă în slujbă ostăşească, până ce nu se va sfârşi biserica lui Dumnezeu, pentru că doresc ca să ducă împreună cu mine moaştele sfântului mucenic şi după aceea va face împărăteasca poruncă". Sfârşindu-se biserica, a chemat episcopi, preoţi şi călugări şi, luând din mormânt cinstitele moaşte ale sfântului mucenic, le-a pus pe un pat de mult preţ, iar deasupra moaştelor a pus brâul şi haina ostăşească în care avea să se îmbrace fiul ei, ca să fie sfinţite de moaştele sfântului. Şi cu tot dinadinsul s-a rugat mucenicului, ca să fie ajutător fiului ei, pe care l-au binecuvântat toţi arhiereii şi preoţii cei adunaţi acolo. Apoi s-a adunat multă mulţime de popor creştinesc acolo. Astfel, Cleopatra cu fiul ei luând patul cu moaştele, l-au dus în biserică. Biserica, fiind sfinţită, au pus moaştele sfântului la jertfelnic şi, săvârşindu-se dumnezeiasca Liturghie, Cleopatra a căzut înaintea moaştelor sfântului Uar, zicând: "Rogu-mă ţie, purtătorul de chinuri al lui Hristos, să-mi ceri mie de la Dumnezeu, ceea ce va fi Lui plăcut şi mie de folos, asemenea şi unuia născut fiului meu. Pentru că nu îndrăznesc să cer mai mult decât ce voieşte Domnul, căci El ştie ce ne este de folos şi voia Lui cea bună şi desăvârşita în noi să se săvârşească".
     După sfârşirea sfintei slujbe, a făcut ospăţ mare celor adunaţi, şi ea împreună cu fiul ei slujeau, poruncind fiului ei să nu guste nimic, până ce se va săvârşi ospăţul, şi după aceea să mănânce din resturile care vor rămâne. Dar slujind ei, copilul s-a îmbolnăvit foarte greu şi a mers la patul său. Apoi sculându-se toţi de la ospăţ, a strigat pe fiul ei ca să mănânce împreună, din rămăşiţele de la ospăţ. Ioan, însă, nu putea să grăiască nici un cuvânt, fiind foarte aprins de friguri.
     Văzând Cleopatra pe fiul ei bolnav, a zis: "Viu este Domnul, că nici eu nu voi pune bucate în gura mea, până ce nu voi vedea ce se va face cu fiul meu". Şi şedea lângă el, răcorindu-i pe cât îi era cu putinţă căldura bolii; dar ea mai mult se aprindea înăuntru, având mai mare mâhnire de unul născut fiul său. Apoi, în miezul nopţii a murit copilul, lăsând nemângâiatăpe mama sa, care plângea cu amar. Aceasta a alergat în biserica Sfântului Uar şi căzând la mormântul lui, striga: "Oare astfel mi-ai răsplătit mie, care atâta m-am ostenit pentru tine, o plăcutule al lui Dumnezeu? Oare asemenea ajutoare mi-ai dat mie, care am oropsit trupul bărbatului meu pentru tine şi pentru aceasta m-am nădăjduit în tine? Ai omorât pe unul născut fiul meu, ai surpat nădejdea mea şi ai luat lumina ochilor mei! Deci, cine mă va hrăni la bătrâneţe? Cine mă va îngriji la moartea mea? Sau cine va da trupul meu mormântului? Mai bine era să mor eu, decât să văd mort pe fiul meu iubit, care era tânăr şi acum este ca o floare vestejită mai înainte de vreme. Deci, sau pe fiul meu dă-mi-l, precum odată Elisei pe al sunamitencii, sau şi pe mine îndată să mă iei, pentru că nu pot să vieţuiesc cu necaz şi amărăciune". Astfel strigând ea cu plângere la mormânt, a adormit puţin de multă osteneală şi de necazul cel mare. Şi i s-a arătat în vedenie Sfântul Uar, ţinând pe copil în mâinile sale, şi erau amândoi luminaţi ca soarele, hainele lor erau albe ca zăpada, încinşi erau cu brâuri de aur şi cununi cu negrăită podoabă aveau pe capetele lor.
     Fericită Cleopatra, văzându-i, a voit să se închine lor. Dar Sfântul Uar a ridicat-o, zicându-i: "O femeie, pentru ce strigai asupra mea? Oare am uitat facerile tale de bine, pe care mi le-ai făcut în Egipt şi pe cale? Sau socoteşti că nu am simţit când ai luat trupul meu dintre stârvurile dobitoacelor şi l-ai pus în cămara ta? Oare nu ascult întotdeauna rugăciunile tale? Oare nu mă rog pentru tine lui Dumnezeu? Mai ales m-am rugat lui Dumnezeu pentru neamul tău cu care m-ai pus în mormânt, ca să li se ierte lor păcatele; apoi pe fiul tău l-am luat în oastea Împăratului ceresc. Oare nu tu singură m-ai rugat ca să-ţi cer de la Dumnezeu ceea ce îi este Lui plăcut, iar ţie şi fiului tău de folos? Deci am rugat pe bunul Dumnezeu şi bine a voit, după negrăita bunătatea Sa, ca să facă ostaş al Lui pe fiul tău, precum vezi că este unul din cei ce stau înaintea scaunului Său; şi de voieşti, iaţi-l şi-l trimite la slujba împăratului celui pământesc şi vremelnic, de vreme ce nu vrei ca fiul tău să slujească Împăratului Celui ceresc şi veşnic". Iar tânărul, şezând, a cuprins mâinile lui Uar şi i-a zis: "Nu, stăpânul meu, nu ascultă pe maica mea, nu mă da în lumea cea plină de nedreptate şi de toată fărădelegea, din care m-am izbăvit prin venirea ta. Nu mă depărta pe mine, părinte, din prietenia ta şi din petrecerea cu sfinţii". Iar către maică să a zis: "De ce strigi aşa, o, maică? Eu sunt rânduit în oastea Împăratului Hristos, şi mi s-a dat mie ca să stau cu îngerii Lui; iar tu acum vrei să mă iei pe mine de la împărăţie la sărăcie?" Fericită Cleopatra, văzând pe fiul ei îmbrăcat în rânduiala îngerească, a zis: "Luaţi-mă dar şi pe mine cu voi, ca şi eu să fiu acolo". Iar Sfântul Uar i-a zis: "Şi aici fiind, eşti cu noi; deci, mergi acum cu pace, iar după o vreme, când Domnul va porunci, vom veni să te luăm şi pe tine". Aceasta zicându-i, s-au făcut nevăzuţi de la ochii ei. Ea, venindu-şi în fire, şi-a aflat inima plină de bucurie şi veselie şi a spus această vedenie preoţilor, care au îngropat cu mare cinste pe fiul ei lângă mormântul Sfântului Uar, nemaiplîngînd acum, ci veselindu-se întru Domnul. După aceasta şi-a împărţit averile la săraci şi, lepădându-se de lume, vieţuia lângă biserica Sfântului Uar, slujind lui Dumnezeu în post şi în rugăciuni, ziua şi noaptea. Şi în toate Duminicile, când se ruga, i se arătau ei Sfântul Uar şi fiul ei, întru mare slavă. După şapte ani de petrecere într-o astfel de viaţă, fericită Cleopatra a murit, fiind bineplăcută lui Dumnezeu. Trupul ei s-a pus în biserica Sfântului Uar, aproape de fiul ei. Iar sfântul ei suflet, împreună cu al Sfântului Uar şi cu al fiului ei, Ioan, se află în ceruri întru veselie veşnică, înaintea lui Dumnezeu, Căruia I se cuvine slava în vecii vecilor. Amin.

Citește și:

Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților emite un comunicat cu privire la pruncul trecut la cele veșnice după botez din Suceava
Părerea unui neonatolog despre tragedia de la Suceava în care un prunc a decedat după puțin timp de la botez
Mărturie despre preotul care a săvârșit botezul după care, la o zi, un prunc a decedat

 
Extras din Viaţa Sfântului Uar via Iulian Mazilu / sursă foto: Andrei Dinca
Lasa un comentariu
avatar
Articolul lunii
Retele Sociale
  • Facebook
  • Google+
  • Twitter
  • Comentarii
  • Apreciate
  • Vizualizari
Citate Ortodoxe