07 August 22

Pe urmele Sfinților Epictet și Astion

- În 1981, la Murighiol, în județul Tulcea, o echipă de arheologi, condusă de profesorul Mihail Zahariade avea să readucă la lumină o cetate romano-bizantină. Așezarea, ce datează din secolul al VI-lea î.Hr. fusese locuită prima dată de către geto-daci, apoi de greci, de la care va primi numele Halmyris, iar din secolul al II-lea d. Hr. va fi ocupată de către romani, în timpul cărora va înflori.
- Din această perioadă provin cele mai spectaculoase monumente de arhitectură civilă, religioasă și militară, ziduri de apărare cu 15 turnuri și două porți, ce atestă importanța cetății în zonă, sediu al unor unități militare și stație a flotei dunărene Classis Flavia Moesica. Istoria cetății Halmyris se termină în secolul al VII-lea, în epocă bizantină, odată cu avansarea popoarelor barbare în zonă.
- Într-o cetate de asemenea importanță, în anul 2000, arheologii au identificat o bazilică episcopală în cripta căreia, în 2001, în ziua prăznuirii Adormirii Maicii Domnului, pe 15 august, au fost identificate osemintelele a doi sfinți și o inscripție lacunară pe peretele estic.
- Despre identitatea acestora informațiile epigrafice menționau în limba greacă cuvintele „Martiri ai lui Hristos”, numele „Astio” urmat de litera „n” precum și parte dintr-un verb, „υβρι…”, care înseamnă „a lovi”.
- Poziționarea osemintelor în cripta altarului precum și elementele de epigrafie, regăsite în același loc, l-au determinat pe arheologul Mihail Zahariade să atribuie osemintele Sfinților Epictet și Astion, cei mai vechi martiri creștini din Dobrogea, a căror viață și pătimiri sunt atestate de sursele scrise.
- Dintre acestea cea mai importantă este un manuscris, din Utrecht, publicat în 1615 de preotul iezuit Herbert Rosweyde, în cartea sa Vitae Patrum şi inclus în 1867 în Acta Sanctorum, cu titlul: „Vita sanctorum Epicteti presbyteri et Astionis monachi”.
- În aceste scrieri se menționează faptul că Sfinții Epictet și Astion ar fi fost originari din Asia Mică. Sfântul Epictet provenea dintr-o familie de creștini, a urmat calea monahală, propăvăduind evanghelia și încreștinând locuitori ai regiunii sale, printre care se va număra și Astion. Tânăr, bogat, fiu al unui senator sau magistrat roman, Sfântul Astion va renunța la toate acestea fiind impresionat de personalitatea preotului Epictet, urmându-l pe acesta în peregrinările sale.
- Persecuțiile împotriva creștinilor, din timpul împăratului Dioclețian, îi va aduce pe sfinți în Halmyris, unde vor fi condamnați la moarte, fiind acuzați de activității de catehizare și convertire la creștinism a păgânilor. Pe 8 iulie 290, Sfinții Epictet și Astion vor fi martirizați, iar trupurile lor, unse cu mir de către creștini, vor fi ridicate pe ascuns și înmormântate.  
- Informațiile menționate de sursele scrise sunt confirmate și de analizele osteologice desfășurate de către specialiștii Nicolae Mirițoiu și Andrei Soficaru, în cadrul Institutului de Antropologie „Francisc Rainer” din București.
- Acestea ne oferă informații importante despre vârsta, înălțimea, originea și pătimirile Sfinților. Din punct de vedere antropologic vârsta la deces a Sfântului Epictet a fost 64-67 de ani, cu o marjă de eroare de plus/minus 3 ani, iar înălțimea era cuprinsă între 1,67 m  și 1,72 m. În cazul Sfântului Astion vârsta se regăsește între 30 și 40 de ani, iar înălțimea este cuprinsă între 1,70 m și 1, 76 m.
- Urmele de violență regăsite pe osemintele celor doi indică în mod clar martirajul atestat atât de sursele scrise cât și de cele epigrafice, iar perioada în care aceștia au suferit martirajul îi înscrie printre cei mai vechi martiri creștini din Dobrogea.
- Pe urmele Sfinților pornim adesea trecând pragul bisericilor sau a mănăstirilor. Plecăm în căutarea lor pentru a le cere ajutorul, pentru a le mulțumi sau doar pentru a le cunoaște povestea. Stâlpi ai credinței, modele de curaj și sacrificiu, fiecare în parte, la timpul cuvenit, se descoperă celor ce îi caută.

Autor: Elena Brîndușa Popovici
- Mirițoiu, Nicolae; Soficaru, Andrei, Anthropological Study of the Human Bones found in the crypt from Halmyris, „Thraco – Dacica”, Tomul I (XXIV), Nr. 1-2, 2009, p. 151-181.
- Baumann, Victor, Sângele Martirilor, Editura Dobrogea, Constanța, 2015. / Sursă: Agenția de știri Basilica via Doxologia
Lasa un comentariu
avatar
Articolul lunii
Retele Sociale
  • Facebook
  • Google+
  • Twitter
  • Comentarii
  • Apreciate
  • Vizualizari
Citate Ortodoxe