27 Iunie 22

Pe 18 mai 2022 se împlinesc 78 de ani, de la deportarea tătarilor din Crimeea.

Pe 18 mai 2022 se împlinesc 78 de ani, de la deportarea tătarilor din Crimeea. La 18 mai 1944, în jurul orei 03:00, Stalin a comandat deportarea populaţiei tătare din Peninsula Crimeea. Sute de mii de tătari majoritatea femei, copii și bătrâni au fost ridicaţi noaptea din casele lor, folosind 36.000 de soldaţii ai Armatei Roşii, împreună cu agenţii poliţiei NKVD conduse de Lavrenti Pavlovici Beria, în același timp peste 60.000 de tătari luptau în Armata Roşie împotriva ocupaţiei Germane iar pe frontul antihitlerist au pierit mai mult de 50.000 de tătari înrolaţi în Armata Roşie. Operaţiunea s-a încheiat la data de 20 mai, ora 16:00. După terminarea războiului, cei aflați pe front, nu au fost lăsați să se întoarcă acasă, ci au fost trimiși „drept recompensă pentru serviciul militar” direct în locurile de exil.
Întreaga populație tătară din Peninsula Crimea a fost deportată iar din cauza condițiilor inumane doar 46% au supraviețuit drumului. Majoritatea la destinație (Siberia, zona Munților Ural și Asia Centrală) au ajuns bolnavi și au trebuit să suporte condițiile neprielnice din sălbăticie, supuşi unui regim de teroare şi exterminare. Toate bunurile pe care tătarii le-au lăsat în urmă au intrat în posesia sovieticilor.
Explicaţia oficială a deportării a apărut în oficiosul comunist Izvestia abia în 1946, motivându-se că tătarii ar fi colaborat cu inamicul. Acuzaţie total falsă! De fapt se urmărea eliminarea tătarilor din considerente geostrategice. Despre deportarea tătarilor din 18 Mai 1944 s-a aflat oficial abia după 12 ani, prin Decretul din 28 aprilie 1956 al Înaltului Prezidiu Sovietic al URSS, art. 2. Poporul tătar crimeean a fost "iertat" la data de 5 septembrie 1967, dar nu i s-a permis revenirea în Peninsula Crimeea. Deabia în anul 1972 Lumea Internațională aflase despre deportarea întregii populații tătare din peninsulă, prin dezertarea din Armata Roșie a ofițerilor G.Tokaev și Grigori Stepanovici Burlutski. În Dobrogea s-a aflat după 1980, prin apelurile scrise și verbale ale lui Mustegep Ulkusal, refugiat din 1942 în Turcia.
Uniunea Sovietică a urmărit să şteargă toate dovezile care atestau drepturile tătarilor la moştenirea pământurilor străbune. Au fost închise școli, interzise ziare sau alte publicații. Geamiile au fost demolate sau lăsate în paragină. Cel mai bun exemplu al acestei exterminări a culturii tătărești din Crimeea este Zincirli Medrese, instituție de învățământ și de cult renumită în întreaga lume islamică, care a fost transformată inițial în spital de nebuni iar mai apoi în grajd.
Anexarea Crimeii de către Federația Rusă în februarie 2014 a fost un alt moment tragic în istoria modernă a tătarilor crimeeni. Această anexare fiind considerată de către UE, G7, OSCE, NATO si ONU drept o anexare ilegală, după ce autoritățile locale nerecunoscute și-au declarat independența față de Ucraina și au organizat un referendum, sub ocupație militară rusă, referendum nerecunoscut și considerat ilegal de comunitatea internațională. Președintele Federației Ruse, Vladimir Putin a promis că după această anexare va acorda drepturi populației tătărești. Nu numai că nu s-a întâmplat nimic, dar nici măcar nu au fost în stare să deschidă un dialog privind problemele și drepturile tătarilor.
Numai zicem că din 1944 până în zilele noastre, autoritățile rusești, nu au încercat să deschidă nicio rampă de comunicare cu diverse comunități tătărești, tătarii deportați sau rude ale acestora din diaspora pentru elaborarea unor soluții colective pe bază de consens și pentru a găsi un răspuns la provocările existențiale la adresa tătarilor. Tătarii din România au fost, sunt și vor fi îndurerați de aceste nedreptăți, pentru că 99% din etnicii tătari din România, provin din Crimeea.
Noi, tătarii din România, ca diasporă a acestei populaţii din Crimeea condamnăm, la unison cu autorităţile româneşti, organizațiile și liderii internaţionali, genocidul tătarilor din Crimeea 1944 și anexarea Crimeei de către Federația Rusă.
Ne exprimăm speranța găsirii unei soluții pașnice și a unui dialog constructiv, pentru rezolvarea tensiunilor din zonă, astfel încât populația civilă să se întoarcă la o viață normală și să le fie respectate drepturile și libertățile fundamentale.

Autor: Mihai Isac, Facebook.
Lasa un comentariu
avatar
Articolul lunii
Retele Sociale
  • Facebook
  • Google+
  • Twitter
  • Comentarii
  • Apreciate
  • Vizualizari
Citate Ortodoxe