18 Octombrie 21

PASIVITATEA VICIOSULUI

       În termeni religioşi, viciilor li se spune patimi. Se atrage, astfel, atenţia asupra pasivităţii viciosului. Viciosul e un pătimaș, un pătimitor, adică un ins care „păţeşte“ ceva. Ceea ce înseamnă că atacul asupra lui vine mai curând din afară, de la demon sau de la farmecul lumii. De la demon prin intermediul farmecului lumesc. Cu alte cuvinte, nu suntem construiţi ca producători de viciu, nu avem fire vicioasă. Dar suntem „buni conducători de ispite, suntem receptivi, disponibili consumatori". Asta pare să ne dezvinovăţească. Dacă suntem victimele unor agenţi externi, suntem nevinovaţi.
       În realitate, suntem invitaţi la responsabilitate, adică la reacţie. De ceva care nu-ți este consubstanţial poţi să te aperi. Poţi lua măsuri, poţi organiza manevre defensive. Când adversarul e în afara ta, poţi angaja o luptă, un război. Cu un adversar interiorizat ai şanse minime. 
       De aceea, una din vicleniile răului e să se insinueze în interioritatea ta, să se instaleze în intimitatea ta, să se identifice cu tine, ca şi când n-ar fi decât un chip al tău. Când începi să crezi că răul nu e o primejdie distinctă de tine, când începi să crezi (sau eşti făcut să crezi) că răul eşti tu, aşadar că eşti rău, bătălia e pierdută. 
       Să nu fie așa!

Sursă: Schitul Sfantul Ilie, Facebook
Lasa un comentariu
avatar
Articolul lunii
Retele Sociale
  • Facebook
  • Google+
  • Twitter
  • Comentarii
  • Apreciate
  • Vizualizari
Citate Ortodoxe