19 Octombrie 20

Părinții au refuzat să-și avorteze fetița care avea o tumoare mai grea decât ea cu un kilogram

Adaptare după Nancy Flanders, Parents refuse abortion for baby girl with tumor that outweighed her by a pound, Live Action

   În timpul ecografiei făcută la 20 săptămâni de sarcină, Lenai și Matt Schier din Australia au aflat că bebelușul lor avea o tumoare voluminoasă care-i creștea pe osul coccis. Potrivit Mirror, două zile mai târziu, medicii au diagnosticat-o pe micuța Zalya cu teratom sacrococcigian (SCT), o tumoare rară, și le-au recomandat părinților să facă avort. Aceștia au refuzat. Lenai a explicat:
   „Doctorii ne-au spus să nu căutăm nimic pe Google când au găsit umflătura. Cu toate acestea, eu și soțul meu nu am putut sta cu mâinile în sân. În cele două zile, ne-am gândit că acest lucru s-a întâmplat pentru că nu mi-am luat vitaminele prenatale în fiecare zi...sau oare nu mâncasem suficient de sănătos? Mi-a fost atât de frică că bebelușul nostru nu va putea merge sau că va suferi.”
   Cuplul a fost copleșit de vestea primită și medicii nu au putut face prea multe pentru a-i liniști, deoarece nu știau suficiente informații despre teratomul sacrococcigian. Echipa medicală a fost îngrijorată de mărimea tumorii, dar și-a dat seama și le-a spus celor doi că tumora nu afectează niciunul dintre organele bebelușului. Pe măsură ce sarcina a progresat, Zalya a dezvoltat anemie în timp ce inima ei se lupta să conducă fluxul sanguin către tumoră. Lenai a  făcut ecografii chiar și de trei ori pe săptămână pentru a urmări cu atenție starea fetiței.
La doar 28 de săptămâni, Zalya s-a născut cântărind două kilograme și 90 de grame. Tumora o depășea în greutate, având  trei kilograme și 120 grame. Emoționată, Lenai a mărturisit:
   „Când am ajuns să o ținem în brațe pentru prima dată,  tot ceea ce îmi amintesc este că am plâns – amândoi plângeam. Eram șocată că era atât de mică și că tumoarea era mai mare decât ea. Am văzut teratomul sacrococcigian la ecografii. Medicii spuneau mereu cât de mult a crescut. Când am văzut cu ochii mei am conștientizat că este real. Am fost foarte bucuroasă că mi-am văzut fetița, dar  în același timp am fost cuprinsă de frică, pentru că știam că va intra în operație. În cele din urmă am ajuns să sperăm doar la cel mai bun rezultat - că ne vom întoarce la spital  pentru a ne vedea copilul în viață.”
   Zalya a suferit o intervenție chirurgicală prin care i s-a îndepărtat tumoarea și osul coccis pentru a preveni reapariția ei. A trebuit să fie resuscitată de mai multe ori și a avut cinci transfuzii de sânge. Au trecut cinci luni până când Zalya a reușit, în cele din urmă, să plece acasă cu părinții și fratele ei mai mare.
   Acum, după aproape un an de la operație, Zalya crește frumos. Încă nu a reușit să meargă sau să se târască, dar se leagănă prin casă. Medicii verifică periodic să nu reapară tumoarea, pentru că există acest risc până la cinci ani.
   Părinții cărora li se recomandă să-și avorteze bebelușii pot primi informații inactuale sau inexacte despre starea copilului lor. Discuția cu specialiștii și alți părinți îi poate ajuta să-și dea seama că viața copilului lor va merita trăită.
   În timpul sarcinii, Lenai a contactat alte mame care au trecut prin asta, care au primit același diagnostic și a reușit să găsească sprijin și alinare. Acum face același lucru pentru părinții care trec prin situații asemănătoare. Fiind proactivi, învățând ce au putut în legătură cu diagnosticul și contactând alte familii, soții Schiers au făcut ceea ce ar trebui să facă toți părinții al căror copil este diagnosticat cu vreo afecțiune.
 
Sursă: Iuliana Pîrvu, Facebook
Lasa un comentariu
avatar
Articolul lunii
Retele Sociale
  • Facebook
  • Google+
  • Twitter
  • Comentarii
  • Apreciate
  • Vizualizari
Citate Ortodoxe