17 Ianuarie 21

Părintele Liviu Crauciuc, din parohia Coarnele Caprei, județul Iași s-a sinucis săptămâna trecută în urma unei foarte puternice depresii.

   Un gest extrem și de neconceput mai ales pentru un preot. Cum poate un om, apropiat de Dumnezeu să aleagă un astfel de păcat? Oare nu cu toții am gândi asta, măcar pentru câteva secunde?
   Câți dintre noi oare stăm cu adevărat să ne gândim la preoții noștri? Să îi ascultăm cu aceiași răbdare și bunătate cu care ei ne așteaptă de fiecare dată în pragul spovedaniei! De câte ori alergăm la ei pentru a nu-i lăsa atunci când greutățile vin peste ei, oare câți îi purtăm în rugăciune?
   Câți dintre noi nu am contribuit la construirea unui idol din preot? Persoana care mereu trebuie să ne rezolve problemele sufletești, peste care "descarcăm" toate păcatele noastre, peste care punem presiune mereu.
   Câți oare nu i-am demonizat? Aruncând asupra lor toate relele societății, lipsindu-i de apărare și părăsindu-i, găsindu-le mereu cea mai mică greșeală.
   Câți oare vedem dincolo de haine omul vulnerabil, zâmbetul sau durerea, grija sau bucuria?
   Părintele trecea printr-o depresie cauzată de abandonul soției sale. Deși în slujba lui Dumnezeu lupta din și pentru sufletul său a fost mai mare.
   Noi, creștinii ne avem unul pe altul, comuniunea ne caracterizează, iar numitorul comun este unul singur, Hristos. Părintele din păcate s-a aflat părăsit în fața iadului singurătății.
   Într-o lume din ce în ce mai individualistă și distanțată, tu te mai rogi pentru preotul tău?
 
Text: Constantin Răzvan Popovici, Facebook / foto credit: bzi.ro
Lasa un comentariu
avatar
Articolul lunii
Retele Sociale
  • Facebook
  • Google+
  • Twitter
  • Comentarii
  • Apreciate
  • Vizualizari
Citate Ortodoxe