16 Ianuarie 21

Parintele Calistrat Chifan despre părintele Arhimandrit Ilie Cleopa

ARHIMANDRITUL CLEOPA ILIE, STAREȚUL ȘI DUHOVNICUL MĂNĂSTIRII SIHĂSTRIA-NEAMȚ.

 - 2 DECEMBRIE 1998, s-a mutat la cele veșnice, de unde și până astăzi revarsă mângâieri duhovnicești fiilor și fiicelor sufletești care l-au iubit, urmat, ascultat, împlinind cu ascultare duhovnicească, poruncile lui Hristos Împăratul și Dumnezeul nostru.
- După 22 de ani, lipsiți de privirea senină și de sufletul lui cald, părintele Cleopa-(un hârb legat cu sârmă, fie moșul putregai), ne învață și astăzi să îngenunchem cu evlavie și credință în fața altarelor, a icoanei Maicii Domnului, a Mântuitorului Hristos și a sfinților Lui, să putem căpăta credință vie și curată, să putem iubi pe Dumnezeu, ca să ne reverse harul Duhului Sfânt și milele Sale cele bogate.
- Părintele ne învață și astăzi din Cer prin cuvintele sale să iubim Euharistia, smerenia, rugăciunea, postul și fapta bună, așa cum învăța neobosit sufletele românilor creștini drept măritori de Dumnezeu, timp de 50 de ani de slujire și lucrare preoțească, liturgică și duhovnicească, misionară, isihastă și învățătorească.
- Pentru toate îi mulțumim și îngenunchem cu evlavie la mormântul cuvioșiei sale, aprinzând o lumânare, murmurând o rugăciune, sau în minte să-i cerem un sfat tăcut în gânduri, pentru valurile și incercările, care vin și trec peste lume în aceste vremuri incerte, fără repere morale sănătoase.
- Nu putem uita de mama părintelui Cleopa, azi maica Agafia din cimitirul mănăstirii Agapia Veche, colț de rai pe pământ, unde copilele lui Dumnezeu, maicile Iulia, Iustina, Mihaela, Olimpiada, Chiriachia, Anatolia, Xenia, Singlitichia, au adus pe Dumnezeu între oameni pe pământ cu Psaltirea și Ceaslovul, cu postul, privegherea, lacrima smerită, cu rugăciunea sinceră și curată, azi toate plecate în veșnicie, cu blândul lor păstor și duhovnic, Cleopa.
- Ne mai putem aminti de tatăl său Alexandru, care i-a insuflat adevărata credință Ortodoxă, apoi pe mentorii tinereților sfinției sale, monahul Gherasim, rasoforul Vasile, fratele Mihai, Olimpiada sora, toți frați mai mari ai părintelui Cleopa.
- O familie creștină crescută în taina Bisericii lui Hristos, în giuvaerul din padurile și dealurile Botoșanilor, la smerita și duhovniceasca așezare a schitului Cozancea.
- Loc, unde sta ascuns de deșertăciunea lumii acesteia trecătoare, marele sihastru pământean, anonim și smerit, ferit de ochii lumii, dar plin de harul lui Dumnezeu, fiul Ecaterinei și Ioan Olaru Petru Olaru, unul dintre cei patru copii ai lor,  smeritul, blândul și rugătorul isihast duhovnicul Paisie Olaru, care l-a vegheat cu sufletul, l-a format cu duhul, l-a șlefuit cu arta Duhului Sfânt, pe fratele Constantin- Ilie, fiindu-ne astăzi, actualul părinte Cleopa Ilie.
-Trăirea, viața, lucrarea lăuntrică și prietenia duhovnicească în Hristos, i-au ținut toată viața împreună și nedespărțiți, asemeni lui Simion Noul Teolog și povățuitorul său Simeon Evlaviosul, care urca cu mintea în ceruri la rugăciune, afară de trup.
- Amurgul vremii marilor trăitori și duhovnici se vede astăzi și de noi, din plin.
- Apusul lucrării neîncetate a inimii în rugăciune, conform duhului filocalic, ne fac să ne amintim de marii sihaștrii, pusnici și trăitori ai munților Neamțului și din sihăstriile nemțene.
- Unde mai gustăm astăzi, din smerenia și puterea rugăciunii, ca în vremea starețului Ioanichie Moroi, Vichentie Mălău, Teodul Varzare, monahii Ilie și Andrei de la Sihla, Nicon cu Psaltirea lui, pusnicul Atanasie de la Răscoale, părinții Nazarie, Clement, Vasile Mitoșeru, Valerian, Veniamin, Ambrozie, Cozma, Varsanufie, Ambrozie Filip, Casian, Partenie și Nechifor, Ioachim, Damian, mari trăitori ai rugăciunii neîncetate.
- Oare, unde mai găsim rugători smeriți și sfinți că părintele Ignatie, Gherasim - ucenicul părintelui Paisie, Dionisie, Dometian, ca Ioil Ghiorgiu, Antonie Olaru, Caliopie Apetrei, Longhin, Galaction Ilie, părinți ca Iulian și Petroniu de la Athos, ca parintele Macarie , Chiril Șaramet, Sandu Tudor, Nil Dorobanțu, Paraschiv Zamisnicul, Arsenie Boca și Arsenie Papacioc, ca părintele Benedict Ghiuș, Sofian Boghiu, Iachint al Putnei, Tudor, Damaschin, Teofilact, Sebastian, Nectarie, Iustin și în mod clar am putea aminti tot Patericul Românesc al părintelui Ioanichie.
- Nu vom mai avea curând teologi ca: parintele Galeriu sau Dumitru Stăniloae, mitropolitul Antonie, Bartolomeu, sau un teolog de marca lui Nechifor Crainic, sau poet ca Radu Gyr și maica Zorica Lațco, ori maica Evghenia și Fevronia de la Polovragi, ori maicile Alexandra, Macrina, Veronica Toma, Veronica Crăciun, Teodora Aramă și părintele Sava de la Dragomirna, rugători fără egal, nepereche, o Doamne, ce rari sunt trăitorii adevărați și sfinții. 
- Le putem spune, flori duhovnicești din Raiul bisericii și stelele plecate în cer să lumineze dinspre Dumnezeu spre noi.
- Cam aceasta este  oglinda duhovnicească și imaginea pură a misticii și isihasmului românesc, în care s-a plămădit și rezistat România comunista peste un secol de incercări și suferințe, două războie mondiale, secetă  foamete, închisori comuniste și 50 ani de ani de ideologie hedonistă atee, ușor nu a fost.
- Greu de înfruntat cu capul plecat, în sărăcie și lipsuri, doar prin puterea lui Dumnezeu și harul nesfârșitei rugăciuni.
- La încheierea acestei radiografii simple de patristică românească, de isihasm și mistică răsăriteană, am putea sintetiza toată puterea teologiei noastre românești, privită prin ochii și mintea părintelui Cleopa Ilie de la Sihastria, cam așa:
- "Mamă, nu lăsați postul și rugăciunea, rugați-vă la Maica Domnului, că mila ei ne ajută în toate".(Pr.Cleopa).
- "Aveți ispite, necazuri, greutăți și încercări, mamă nu lăsați Psaltirea, ea ne scapă de toate, nu uitați mamă, să nu stea Psaltirea necitită, niciodată".(Pr.Cleopa).
- "Mamă, rugăciune, rugăciune, rugăciune, nu până la prășit, ci până la sfărșit".(Pr.Cleopa).
- Iar miezul puterii credinței, cu care românii și România au învins jugul comunist- ateu, a fost credința statornică și răbdarea fără cărtire și murmur de hulă împotriva lui Dumnezeu, iată medicamentul greu și amar al mântuirii, necesar nouă tuturor, indiferent de vremuri și necazuri.
- Spunea adeseori părintele Cleopa așa;
"Mamă, dacă voi nu o să lăsați biserica și o să purtați grijă de ea, și biserica cu bunul Dumnezeu o să aibă grijă de voi, nu veți pieri, vă va apăra Hristos de orice primejdie".(Pr.Cleopa).
- De aceea, când părintele Cleopa epuiza cuvintele de folos calde și sincere, iar cel din fața sfinției sale nu mai găsea soluția revenirii în firescul moral sau social al problemelor vieții, imediat se ridica și spunea chintesența începutului vieții teologice despre arta mântuirii.
- Răbdare, răbdare, răbdare !
Iar când obosești, iar de la capăt începi:
- Răbdare, răbdare, răbdare !
- Iar dacă nu reușești să te liniștești, iar de la capăt:
- Răbdare, răbdare, răbdare !
- Asemenea Domnului Hristos, căruia i-a slujit o viață întreagă, învăța, cum spune în Sf.Evanghelie:
- "Prin răbdarea voastră veți mântui sufletele voastre, cel ce va răbda până la sfârșit, acela se va mântui".(Sf.Evanghelie).
- Dumnezeu să-l așeze cu toți sfinții, cu drepții și cu cuvioșii, în cerul cel Sfânt al Lui.
- Să ne fie veșnic rugător, pentru neamul nostru românesc în Cer și pe pământ.
- Veșnica lui pomenire !
- Veșnica lui pomenire !
-  În veci de veci să-i fie: 
Veșnică pomenirea !
- Sfârșit și lui Dumnezeu  laudă.
 
Părintele Calistrat Chifan, Manastirea Vlădiceni / Foto captură: Youtube.com
Lasa un comentariu
avatar
Articolul lunii
Retele Sociale
  • Facebook
  • Google+
  • Twitter
  • Comentarii
  • Apreciate
  • Vizualizari
Citate Ortodoxe