08 August 22

Papa de Constantinopol, Bănescu și alte iude...

"Înainte de invadarea Ucrainei, Biserica Ortodoxă Română a păstrat o atitudine de rezervă înțeleaptă față de cumplitele tulburări religioase din țara vecină.
În ședința din 21 februarie 2019, Sinodul BOR ceruse „garanții scrise din partea autorităților bisericești și ale statului ucrainean că identitatea etnică și lingvistică a românilor va fi respectată”.
Iar pe 13 februarie 2020, Sinodul BOR sedeclarase „de acord cu autocefalia ÎNTREGII Biserici Ortodoxe din Ucraina (nu a unei părți)”, prin „înțelegerea dintre Patriarhia Ecumenică și Patriarhia Moscovei și prin consens panortodox”.
Două poziții care, în mod sigur, nu au picat bine nici la Moscova, nici la Kiev, nici la Constantinopol, nici la Washington.
Spre lauda sa, BOR a înțeles că, înainte de orice, trebuie să rămână Ortodoxă și Română.
Ortodoxă și Română a rămas Biserica noastră și după șocul invaziei ruse din Ucraina. S-a abținut să facă catalogări, să pună etichete, să dea lecții de morală.
S-a mobilizat în schimb cu o rapiditate umitoare și a făcut ceea ce Biserica știe să facă cel mai bine: să ajute, să aline suferințe și să dea speranță.
Însă, deasupra Patriarhului care încearcă să țină cârma dreaptă se adună nori negri. Se urzește o lucrare întunecată. O pânză de păianjen demonică.
Urzitorii sunt îndeoște cunoscuți: persoane publice, intelectuali care nu doar că frecventează biserica dar, în timp, au devenit casnici ai ierarhilor, teologhisesc cu șarm, vorbesc despre valorile Dreptei și apar des la televizor.
Influența lor în Biserică și asupra Patriarhului personal este uriașă.
Ei bine, toți aceștia pe care i-am putea numi „Cercul de la Trinitas” s-au activat ca la un semnal după invazia Rusiei în Ucraina. Vorbesc aceeași limbă, discursul lor are variațiuni minore, ca și cum ar fi primit un „punctaj” comun.
Mesajul lor, repetat fără istov, este același: Patriarhul Kiril al Rusiei este un criminal, ortodoxia rusă e toxică și în general rușii sunt răi. Chiar și artiștii lor, pentru că nu se leapădă de Putin.
Cu o uluitoare ușurătate, în plin Post al Paștelui, în loc de rugăciuni și acastiste, ei toarnă gaz peste foc într-un conflict intra-ortodox. Instigă la mardeală. Ca pe Maidan.
În mod straniu, discursul acestor oameni coincide până la identificare cu discursul deversat sistematic de mașinăriile de propagandă mediatică.
Iată doar o mostră din Vasile Bănescu despre Kiril:
„Un opulent patriarh demisionar din punct de vedere moral și creștin prin complicitatea sa cinică cu politicul asasin și prin asocierea la cele mai hidoase lucruri pe care omul antihristic, care mimează credința în Dumnezeu și patriotismul, este capabil să le comită cu atrocitate.”
Din spatele cuvintelor aranjate cu prețioasă meticulozitate ca o freză dată cu briantină înaintea emisiunii, răzbat o violență și o agresivitate primitive.
Vasile Bănescu vorbește ca Mihai Gâdea.
Dar Bănescu nu e Gâdea. Este purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române. Chiar și când postează mesaje personale pe Instagram (cum este acesta, din 6 martie) el nu poate fi dspărțit de personalitatea Patriarhului.
Cuvintele sale sunt percepute ca venind de la Întâi Stătătorul Bisericii Ortodoxe Române. Sau, cel puțin, că acesta este de acord cu ele.
Faptul că purtătorul său de cuvânt l-a făcut „patriarh demisionar” și „om antihristic” pe Întâi Stătătorul unei biserici (încă) surori și că mesajul său a făcut înconjurul și deliciul presei laice trebuie că l-a deranjat teribil pe Patriarhul Daniel.
Altminteri nu se explică neobișnuita rapiditate a mesajului transmis a doua zi (7 martie), cu care Daniel a încercat să pună lucrurile (și pe Bănescu) la punct.
„Mai ales acum, în timpul Postului Sfintelor Paști (...) este necesar să cultivăm pacea inimii și să ne rugăm pentru pacea între popoare. Violența militară nu trebuie imitată prin violență verbală, prin atac la persoană sau denigrare.”
Dacă, mustrat de Șef, Bănescu a pus de atunci surdină panseurilor sale belicoase, colegii săi de „Cerc” i-au dat înainte pe același ton. Nici măcar știrea despre intenția Kievului de a naționaliza bisericile supuse Moscovei (deci inclusiv cele peste o sută de parohii românești) nu le-a potolit arțagul.
Până la urmă ce vor oamenii ăștia pretins „îmbisericiți”?
Ei sunt aceiași care făceau propagandă pentru vaccinarea cu un ser experimental produs cu celule din fetuși avortați.
Aceiași care au susținut Dictatura COVID și închiderea bisericilor și a cimitirelor. Inclusiv în Noaptea de Înviere.
Aceiași care nu au scos o vorbă de revoltă când morții ne-au fost timp de mai bine de un an îngropați în saci negri de plastic.
Aceiași care l-au împins pe Patriarh să accepte (fie și pentru câteva ore) ideea aflată la un pas de erezie a linguriței de plastic.
Aceiași care i-au turnat zoaie în cap Arhiepiscopului Teodosie pentru curajul său de a se bate de unul singur cu dictatura sanitară.
Ce mai vor acum acești oameni cu biblioteci extinse dar cu morală diminuată?
Urmăresc ei să îl împingă pe Patriarh să rupă relațiile cu Biserica Rusă?
Vor să creeze o asemenea atmosferă de presiune infernală asupra credincioșilor și a ierarhilor încât fractura să apară ca un fel de măsură necesară de „igienă canonică”, de „lepădare de ereticii” de la Moscova, spre bucuria Constantinopolului și a Washingtonului?
Nu cumva Biserica Ortodoxă Română este atrasă într-o colosală ambuscadă geo-politică?"

Sursă: Adrian Pătrușcă, activenews.ro / titlu: Cristi Nemțeanu. / Foto: Facebook.com
Lasa un comentariu
avatar
Articolul lunii
Retele Sociale
  • Facebook
  • Google+
  • Twitter
  • Comentarii
  • Apreciate
  • Vizualizari
Citate Ortodoxe