27 Mai 22

Ortodoxia se trăieşte, nu se clamează!

Hristos a Înviat!
Ortodoxia se trăieşte, nu se clamează!

Întotdeauna m-am bucurat să răspund oricărei provocări, care stimulează o reacţie în duhul Ortodoxiei.
Învierea lui Hristos, Lumina care a venit şi de această dată, ca o binecuvântare numai în Biserica Ortodoxă, reprezintă răspunsul lui Hristos, care arată că Sfânta Ortodoxie este Învăţătura cea Una şi Dreapta Credinţă întru Adevăr.
În ceea ce priveşte raportarea mea la secularism, la filo-ecumenism sau la alte astfel de atitudini, răspunsul meu poate fi regăsit în mai multe abordări, grăitoare prin natura lor.
În Teza de doctorat, coordonată de Arhiepiscopul Tomisului, I.P.S Teodosie, despre Temeiurile Scripturistice şi Patristice privitoare la Cunoaşterea lui Dumnezeu în Ortodoxie şi Romano-Catolicism, am tratat răspicat toate elementele care ne diferenţiază, referitoare la aşa-numita infailibilitate a Papei, la Purgatoriu, la purcederea Duhului Sfânt, la practica Indulgenţelor şi la multe altele, demonstrând că Adevărul este în Învăţătura de Credinţă Ortodoxă, care nu s-a abătut nici un milimetru de la Învăţătura lui Hristos şi propovăduirea Apostolilor.
Faptul că Ortodoxia este singura realitate duhovnicească palpabilă, reprezintă un adevăr incontestabil, care, pentru mine înseamnă fundamentul fiinţării în Hristos.
Spre deosebire de mulţi, care vorbesc cu orele, dorind să arate cât de profesori sunt ei, convingerile mele ortodoxe pot fi înţelese, cred foarte bine, urmărind emisiunile la care am fost invitat sau articolele scrise în perioada sanitară dificilă, prin care am trecut, perioadă în care mulţi dintre „marii iubitori ai ortodoxiei” n-au scos o vorbuliţă, despre închiderea bisericilor şi despre faptul că oamenii a trebuit să stea acasă în noaptea prefăcută în zi a Învierii.
În ceea ce priveşte participarea mea la evenimentele de la Mănăstirea Sfântul Iosif cel Nou de la Partoş, prilejuite de lansarea celei de-a doua cărţi, alcătuită din cuvântări ţinute de către fostul Stareţ, vrednicul de pomenire părinte Varlaam, participarea mea spuneam reprezintă prezenţa la un eveniment public, iar un ortodox care se respectă, mai ales un Slujitor îi priveşte pe toţi cu dragostea izvorâtă din Iubirea lui Hristos.
Părintele Constantin Necula, fiind din Sibiu, l-a cunoscut bine pe părintele Teofil Părăian, arhimandritul vrednic de pomenire de la Mănăstirea Brâncoveanu, de la Sâmbăta de Sus, iar acum, cunoscând un alt slujitor nevăzător, şi-a manifestat sentimentele de admiraţie şi de bucurie.  
Consider că, o atitudine civilizată şi demnă, cum cred că am avut-o, nu produce nici un fel de asociere, nici în cea mai mică măsură cu vreun aspect care să se situeze în vreun fel,  distinct de ceea ce ne spune sfânta noastră Învăţătură de Credinţă.
Cel mai probabil, cei care comentează sau te critică,  doar pentru faptul că stai alături de o anumită persoană la un eveniment public, i-ar fi cerut acelei persoane, autografe exclusive sau poze, stocate în telefon, cu care să se laude, pe le prieteni sau cunoscuţi. Mie nu-mi stă în caracter să fac un astfel de lucru.
Fie ca Lumina Învierii să ne facă pe toţi mai buni şi mai generoşi!
Hristos a Înviat!

Autor: Părintele Sofian Costea.
Lasa un comentariu
avatar
Articolul lunii
Retele Sociale
  • Facebook
  • Google+
  • Twitter
  • Comentarii
  • Apreciate
  • Vizualizari
Citate Ortodoxe