22 Septembrie 21

Obișnuiești să înjuri zilnic? trebuie să citești asta!

Era în Saxonia un om cu o viață foarte înrăutățită și răzvrătită, iar mai ales spre a huli cele sfinte era pornit și foarte obișnuit nebunul. Și la orice pricină, oricât de mică, zicea grele cuvinte de hulă, fără mustrare de cuget. Deci, într-o zi, jucând cărțile, a pierdut toți banii săi și, mâniindu-se, a început limba lui cea diavolească a huli după obișnuință, zicând cuvinte atât de urâte asupra lui Hristos, încât cei ce stăteau de față și-au astupat urechile și au fugit ca să nu le mai audă.
Iar preaîndrăznețul acela a început să hulească și pe Născătoarea de Dumnezeu cea Prealăudată, zicând și asupra ei cuvinte înfricoșătoare și necuvioase, pe care nu le-a suferit Dumnezeu cel Atotputernic și Fiul ei, ci l-a pedepsit nevăzut cu sabia dreptății chiar în acel ceas. Pentru aceasta căzând la pământ, striga cu jale: „Răul pe care l-am pătimit m-a omorât pe mine cel de trei ori ticălos?”. Așa zicând, și-a dat sufletul, pe care i l-au luat îndată demonii în adâncul iadului, iar trupul lui din care curgea sânge necontenit dezbrăcându-l cei ce erau de față, l-au aflat despicat de la piept până la buric, de parcă ar fi fost spintecat cu o mare sabie, și se vedeau toate măruntaiele lui.
Deci, adunându-se oameni nenumărați la acea priveliște jalnică, a alergat și un prieten al lui ca să-l vadă, și în drumul lui l-a întâmpinat ca o umbră de om, care i-a zis lui: „Eu sunt prietenul tău care a murit acum de curând și mi-a poruncit Dreptul Judecător să-ți spun aceste cuvinte ca să audă toți hulitorii și să se pocăiască, pentru ca să nu pătimească mai cumplită pedeapsă. Deci să știi că Stăpânul Hristos, Cel îndelung răbdător și mult milostiv, rabdă cu minunată nepomenire de rău pe aceia care îl ocărăsc și îl batjocoresc și fac alte multe feluri de fărădelegi și nu-i pedepsește aici vremelnic, până se va face învierea cea de obște, ca să-i muncească veșnic. Ci celor obraznici, care îndrăznesc să batjocorească pe Preacinstita și Preacurata Maica Lui, nu le suferă nicidecum nerușinarea lor, ci le dă de pe acuma arvuna muncii celei nesfârșite, după cum am primit-o eu, prietenul tău”. Acestea zicând, sufletul s-a făcut nevăzut.
Iar acela, ducându-se unde zăcea mortul, a crezut celor spuse și le-a propovăduit tuturor, și s-a înfricoșat tot norodul și s-a îngrozit. Și de atunci n-a mai îndrăznit nimeni să mai deschidă gura asupra Maicii lui Dumnezeu, aducându-și aminte toți de acea înfricoșătoare și dreaptă izbândire.

Extras din: DIN MINUNILE MAICII DOMNULUI, TRINITAS - Iași, 2008 - Minunea 54 / foto: cuvantul-ortodox.ro
Lasa un comentariu
avatar
Articolul lunii
Retele Sociale
  • Facebook
  • Google+
  • Twitter
  • Comentarii
  • Apreciate
  • Vizualizari
Citate Ortodoxe