27 Mai 22

O tânără din Câmpina a spulberat pe trecerea de pietoni un adolescent cu peste 100 km/h

Mărturisesc că locuiesc destul de aproape de orașul Câmpina și am trecut pe lângă locul accidentului de câteva ori. Jale, ăsta este cuvântul care îmi vine în minte gândindu-mă la ceea ce s-a întâmplat și cum acest caz de OMOR o să fie rezolvat. Incompetența instituțiilor statului este vecină cu nebunia. Nu de mult, acum 2 zile, am dat peste două „funcționare” ale STAT-ului român care nici să vorbească decent cu oamenii nu sunt în stare, evident, după ce eu am ridicat tonul la ele ... ca prin minune, a fost deschis încă un ghișeu, iar în 5 minute coada de 10 persoane la care așteptam nu mai era! Cam așa stau lucrurile și în cadrul poliției române. Sunt polițiști de o înaltă calitate umană și profesională, problema sunt căpușele ignorante care sug și ultima speranță de normalitate din sufletul și mintea noastră!

Locul accidentului în care un tânăr de 17 ani, Paul Alexandru a fost OMORÂT de către o șoferiță de 22 de ani, posesoare a unei mașini de multe zeci de mii de euro, și care conducea (după spusele martorilor) cu 140 de km/h, a devenit loc de pelerinaj ...  tinerii conștientizează că tinerețea nu este un garant al vieții, așa cum ignoranța poate fi un garant al morții. Șoferița, Adela P. se distra pe centrul orașului Câmpina, în jurul orei 21, făcând „liniuțe”, așa este când părinții nu îți oferă altceva în afara banilor ... poți într-o clipită să omori pe cineva!!

„Mama mea lucrează în cadrul Poliției Române. Mi-a povestit de când mă știu că, încă de mică, a avut o admirație spre justiție, spre dreptate, spre ordine, astfel încât a ales aceasta meserie, alegere pentru care a tras ani de zile.
Totuși, cu toată admirația pe care i-o purtam mamei, de-a lungul anilor am început să observ ca ea vine de la muncă pe zi ce trece mai suparată, mai obosită, mai… dezamagită. Odată ce am crescut, am inceput să îi înțeleg apăsările. Am început să învăț cuvinte urâte: nepotism, misoginie, superficialitate, nepăsare, nedreptate, pe scurt.
Recent, pe 7 aprilie 2022, s-a întâmplat o nedreptate cruntă.
Alexandru Paul Dragomir s-a trezit joi dimineața, a mers la școala, după a luat trenul spre București unde a participat la evenimentul “Uși Deschise” UNATC. Ne-am întâlnit în preajma facultății, unde m-a salutat cu zâmbetul pe buze, vizibil bucuros în urma celor văzute. M-am bucurat și eu văzând speranța din ochii lui si a foștilor mei colegi de trupa. Mă gândeam ca a fost o zi mare pentru ei toți, o zi a planurilor de viitor: facultate, carieră, tinerețe, în general.
Toate aceste prospecte de viitor au fost însă spulberate pe drumul spre casă.
Eu am crescut în Câmpina, la noi există un “obicei” pentru tinerii cu prea mulți bani și prea mult timp liber. E un oraș destul de mort, sunt foarte puține distracții, una dintre ele fiind plăcerea de a da ture de oraș cu mașina. Nu, fără vreun scop anume, doar așa, să testăm mașinile dintr-o parcare în alta. Să vedem care face “scârț” mai șmecher.
Adela Pena, o fată de 22 de ani, aparent e o mare fană a acestui sport. L-a practicat inclusiv joi seara, în jur de ora 21, prin centru.
Prin centru, pe drumul lui Paul de la gară spre casă. Trecând regulamentar, pe trecerea de pietoni, Paul a fost lovit în plin de Adela Pena și a murit pe loc. În loc să ajungă acasă și să povestească părinților ziua pe care a trăit-o, Paul acum își așteaptă înmormântarea.
Adela? Nu, nu își pierde timpul prin secții de poliție, s-au asigurat ai ei de asta prin situația lor materială.
Șocată de veste, am sunat-o pe mama, căutând alinare. Dar mama a putut să îmi ofere doar și mai multa frustrare prin realitățile pe care mi le-a reamintit cu mâhnire în glas, la rândul ei. Mi-a zis că o să dureze ceva.
Adela n-o să sufere prea curând consecințele. De arest nici nu se pune vorba. Un dosar de la poliția rutieră se rezolva, în medie, între doi și cinci ani dacă stăm să ne uităm la spețe similare, cu dosare prăfuite deschise de ani de zile. Având în vedere complicațiile cazului de față, n-avem cum să ne așteptăm la un raspuns care să vină prea curând.
Datorită nepotismelor și incompetențelor, Adela Pena va putea să se plimbe liniștită pe unde dorește inima ei in urmatorii doi/cinci ani. Va putea să plece în vacanțe, va putea ieși cu prietenii ei, va putea sta cu părinții, va putea să facă lucruri pe care Paul nu mai poate să le facă niciodată.
Am înțeles de ce venea mama atât de dezamagită după fiecare zi de munca din ultimii ei 25 de ani de cariera. Am înțeles cu adevărat unde intervine mai exact nedreptatea.
Paul avea 17 ani și tot viitorul in fata. Paul era un băiat dulce, talentat, cuminte și bine crescut. Amabil. Zambitor. Câteodată timid. Noi o să ni-l amintim în continuare așa, însă din prisma “justiției”, Paul va rămâne, cel mai probabil, un dosar deschis într-un birou cu oameni plătiți să nu-l închidă niciodată.
Da, Paul asculta muzică în timp ce trecea pe stradă.
Da, strada este prost luminată.
Da, semafoarele din Câmpina nu prea merg.
Dar parcă tot era ilegal să conduci cu aproximativ 150 km/h în oraș.
Și parcă legea te obliga să încetinești cu 50 de metri înaintea unei treceri pietonale.
Da, Paul poate fi găsit vinovat de neatenție cel mult, însă Adela Pena este vinovată de crima. O criminală.
Oricine alege să nu spună lucrurilor pe nume este la fel de vinovat ca și ea de moartea lui Paul și multor altora care ajung sa fie victimele oamenilor privilegiați și ale sistemului corupt.
Vă rog, macăr noi să fim cât mai mulți, noi să dăm cărțile pe față.
Pentru Paul.” - a scris Rebecca Ștefana Pavel (sursă: Radu Evelin Vasile) pe un site social.

Sursă foto: dobrogea.tv
Lasa un comentariu
avatar
Articolul lunii
Retele Sociale
  • Facebook
  • Google+
  • Twitter
  • Comentarii
  • Apreciate
  • Vizualizari
Citate Ortodoxe