19 Octombrie 20

„O jumătate de viață”

   Într-o postare pe Facebook, jurnalistul Cătălin Sturza (sursă foto) face o adevărată radiografie a zilelor pe care le trăim, jurnalistul prezentând o paralelă a lumii virtuale din jocurile video de la începutul anilor 2000 cu vremurile pe care le trăim astăzi.

Iată postarea integrală:

„În tinerețe am jucat câteva jocuri care m-au „prins” și care, pe lângă acțiune și grafică aveau și o poveste și chiar un background filosofic. Cele mai multe erau jocuri distopice, și unul mi-a rămas în special în minte – era seria „Half Life”.

Povestea începe într-un laborator științific unde un experiment nereușit declanșează apocalipsa în toată lumea. Personajul, pe nume Gordon Freeman, trebuie să iasă întâi din acel laborator, și apoi să se confrunte cu consecințele experimentului, în lumea de afară. Care, oricum, nu se simțea prea bine nici înainte de experiment.

Lumea aceea mi-a rămas în minte și acum, după atâția ani (am jucat cele două jocuri prin 2004 sau 2005). Este o lume dominată de mașinării și roboței care patrulează. De zgomote de siernă și de voci umane metalice. De filtre cu scannere termice și camere de supraveghere. De drone care zboară prin aer. De soldați și polițiști cu căști și camere video pe cap. Și în care, la un moment dat, apar și niște extratereștri. Dar lumea era distopică înainte de apariția extratereștrilor, iar eroul jocului nu știe de cine să se ferească mai abitir: de alieni, sau de polițiștii și soldații care teoretic îi sunt aliați.

În ultimele trei luni m-am gândit mult la acest joc. Parcă l-aș rejuca – însă am deja vu-uri puternice mai ales când ies afară sau citesc știrile. Și, într-un fel, parcă îl rejoc în fiecare zi.

Deja-vu-urile au început când auzeam pe stradă, în primele săptămâni ale pandemiei, mașinile de poliție, pompieri și izoletele gonind permanent cu sirenele pornite și cu volumul dat sus de tot, deși orașul era gol. De ce să umbli cu sirenele pornite și cu volumul dat cu câteva grade mai sus, când nu era nici o mașină pe stradă, nici ziua, nici noaptea? Și mai ales de ce să umbli așa pe străduțe mici, de cartier?

Apoi sentimentul de „Half Life” mi s-a întărit când am intrat în diverse supermarketuri, precum Profi sau Megaimage. În care o voce repeta la nesfârșit aceleași mesaje despre pericolul pandemiei și despre cum 70% din populație se va îmbolnăvi de noul coronavirus. Chiar era nevoie să auzim asta până și la hipermarket? – m-am întrebat, nu o dată. Și cu acea voce de roboțel monoton și fals-binevoitor din distopiile SF?

Nu știu dacă ați văzut câinii roboți care patrulează prin parcurile din Singapore. Dacă nu, sunt cei din poza alăturată. Și din articolul de mai jos, de la acest link. Niște câini foarte asemănători erau și în Half-Life – da, exact așa, câini-roboți care patrulau.

Singapore Uses 'Scary' Robot Dog to Enforce Social Distancing

De dronele de supraveghere probabil că ați auzit. Au apărut în China, dar apoi s-au răspândit peste tot. Avem acum până și noi, la Cluj. În „Half Life” dronele erau „prietenii” mei, trebuia să fug de ele la tot pasul.

VIDEO ​​Clujul va fi supravegheat cu drone / Se verifică dacă oamenii respectă interdicțiile impuse de autorități

Termoscannerele de supraveghere pe bază de IR erau, iarăși, un element care întăreau sentimentul distopic. Unele aveau și camere video. Ei bine, înțeleg că aceste termoscannere pe bază de IR vor deveni, în lumea coronavirus, o realitate omniprezentă. Unele ar putea avea și camere video.

Pregătește-te să te întâmpine termoscanerele la ușa școlilor și a grădinițelor. Sistemul este deja în testare

Parcă erau și niște sateliți de supraveghere în joc, care supravegheau toată planeta. Când era nevoie să te ascunzi de ei, intrai în subterană. Însă de fapt nu prea te puteai ascunde de ei. Mereu cineva te „privea” în joc. Sateliți cam ca ăștia de aici.

Bill Gates backs $1bn plan to cover earth in video surveillance satellites

Bine, da unde ai văzut tu polițiști cu camera video și termoscannere pe cap?, mă veți întreba. Hai las-o moartă, că exagerezi. Ei bine, ziceți? Se întâmplă deja în India, China și Italia. Și foarte probabil se va întâmpla în curând și la noi.

Polițiștii cu căști de supraveghere ne vor identificași ne vor lua temperatura din mers. Se întâmplă deja în China, Dubai și Italia

Ei haide, dar extratereștri cel puțin nu avem. Hate to give you the bad news, dar avem până și din ăia. Și ne-o zice în mod oficial Pentagonul. Cu articole mari în New York Times și pe CNN. Nici pe asta n-o credeți? Eu nu știu pe ce lume trăiți, atunci.

The Pentagon Released U.F.O. Videos. Don’t Hold Your Breath for a Breakthrough.

Pentagon officially releases UFO videos

Ok, asta cu extratereștrii e o chestie secundară și mie unuia mi se pare, în continuare, mai mult o glumă. Însă ideea era că, de vreo trei luni, am sentimentul că trăiesc în „Half Life”. Și că jocul acela devine pe zi ce trece, tot mai mult, realitate. Și oricât de mult îmi plac distopiile (și le citesc și recitesc de ani buni, și cred că am citit / jucat cam tot ce e important din literatura și gamingul distopic), prefer ca ele să rămână în paginile romanelor și în jocuri.

Pentru că toată chestia cu „Half Life” era că în lumea aia – care era o lume mutilată și amputată – personajul nostru avea o viață mutilitată și amputată, și o libertate amputată. Și era în fapt o marionetă: când credea că a scăpat de dracul, dădea de tac-său. Iar de ăia care pretindeau că îi vor binele și-l protejează trebuia să fugă cel mai rău. O viață ca un coșmar, sau o jumătate de viață.

Ah, și personajul nostru umbla mereu cu o mască pe față (și respira greu, prin mască) și cu un costum care îl făcea să arate ca un cosmonaut. Îi zicea biosuite. Nu am văzut încă dacă au băgat pe eMag. Să mă anunțați și pe mine, când au ăștia pe stoc.”
Lasa un comentariu
avatar
Articolul lunii
Retele Sociale
  • Facebook
  • Google+
  • Twitter
  • Comentarii
  • Apreciate
  • Vizualizari
Citate Ortodoxe