28 Noiembrie 21

O femeie care a fost desfranata inainte de casatorie poate deveni mai apoi o femeie de casa, cu adevarat crestina?

    „Nu! Locul ei este în iad. Este pierdută, nu are nicio şansă.” Ar putea răspunde cineva aşa ceva? Când Hristos a venit să îi cheme la mântuire pe toţi păcătoşii?
    Întrebarea nu este precis formulată. Pentru că persoana care a formulat-o ştie răspunsul, ştie că se poate, aşa că prefer să reformulez întrebarea: cum poate deveni o desfrânată înainte de căsătorie, mai apoi, o femeie de casă cu adevărat creştină? 
    Nu poate deveni după căsătorie creştină. Desfrânata trebuie să părăsească păcatul, trebuie să ducă o viaţă creştină şi atunci, chiar dacă nu va avea parte de un anumit superglue în anumite zone ale organismului, la nivel sufletesc Dumnezeu lipeşte ce era de lipit. La nivel sufletesc Dumnezeu tămăduieşte ce era de tămăduit. 
 

    Desfrânata poate înţelege că Dumnezeu o cheamă la mântuire. Am o prietenă care a trăit o viaţă de păcat, cu foarte multe păcate, şi care, când s-a apropiat de Biserică, a înţeles că Dumnezeu vrea să o facă nouă. 
    Când cineva ne-a dat nişte icoane, ea a primit o icoană cu o sfântă al cărei nume nu-l ştia. Şi când a aflat că sfânta respectivă fusese desfrânată, mi-a spus: „Nu poate fi întâmplare. Dumnezeu a rânduit să primesc această iconiţă tocmai pentru că şi pe mine mă cheamă la lupta cea bună”. Nu era nevoie să fie explicită în relatări. Dar şi eu m-am gândit: cum a rânduit Dumnezeu ca tocmai ea să primească această icoană?! 
    O altă întâmplare: eu primisem într-o dimineaţă o icoană cu Sfântul Serafim de Sarov într-un triptic şi i-am dat tripticul fetei. Seara, ajunge fata să se spovedească şi duhovnicul îi dă ascultare să meargă la Sarov. Puţin probabil să fie coincidenţe. Mai ales că atunci s-a spovedit la un părinte cu viaţă deosebită care, atunci când fata i-a spus că e bolnavă, acesta a spus exact diagnosticul fetei. Şi fata a mai povestit: „În timp ce-i spuneam părintelui amănunte despre boala mea, care este foarte rară, părintelui i se ridica părul în cap de emoţie, pentru că exact detaliile astea îi veniseră şi lui în gând”. Şi nu întâmplător, vă daţi seama!. Şi fata îmi spunea: „Danion, dar sunt puţini doctori care ştiu de boala asta, cum a putut să ştie părintele respectiv că o am?” Sunându-l la rândul meu pe părinte, i-am zis: „Părinte, dumneavoastră aţi trimis-o la Sarov şi eu dimineaţa îi dădusem icoana cu Sfântul Serafim”. Şi mi-a zis părintele: „Crezi că de la mine am trimis-o? De la Dumnezeu am avut gândul…”
 

    Dumnezeu aşteaptă întoarcerea fiecăruia dintre noi. Dumnezeu o poate face nouă pe fata care a fost desfrânată. Ea poate fi o soţie mai bună decât fata care şi-a păstrat fecioria, făcând perversiuni cu anumite părţi ale trupului. Poate că va fi o soţie mai bună decât fata care şi-a păstrat fecioria, rozându-şi unghiile de invidie că nu e la fel de frumoasă ca şi colega ei de clasă, pe care o curtează toţi. Va fi o soţie mai bună decât fata care s-a mândrit tot timpul că e fecioară, dar în inima ei a fost numai egoismul şi iubirea de sine, nu şi Hristos.
    Ei bine, soluţia nu este, fetelor, să porniţi pe calea desfrânării ca mai apoi să deveniţi soţiile ideale. Nu aşa ceva recomandă Biserica. Aceasta este calea întunericului, pentru că diavolul dă un astfel de gând: „Ia încearcă şi păcatul, să vezi cum o să te pocăieşti, şi ce smerenie o să ai şi ce dragoste o să ai, pentru că zice în Evanghelie: «cui i s-a iertat mult, mult a iubit şi mult va iubi»…” Să avem mare grijă. 
 
Extras din ​"DANION VASILE / REPERE / Duhovnicul. Rugăciunea. Postul
Ediţie îngrijită de Nicoleta David / egumenita.ro"
Lasa un comentariu
avatar
Articolul lunii
Retele Sociale
  • Facebook
  • Google+
  • Twitter
  • Comentarii
  • Apreciate
  • Vizualizari
Citate Ortodoxe