08 Martie 21

„O falsă pace”

„ÎN HRISTOS, MOARTEA NOASTRĂ DEVINE UN PAŞTI” Părintele Gheorghe Holbea (foto)

– Se pare că măsurile impuse de autorităţi creează multă dezbinare, îi înrăiesc pe oameni. Cum ar trebui să reacţioneze creştinii pentru a păstra unitatea dintre noi?
Răspunsul părintelui: – În primul rând, reacţia creştinilor are două componente, după părerea mea: mai întâi, reacţia creştinilor nu este de răutate. Noi nu înlocuim revoluţia care ni se propune cu altă revoluţie. Reacţia creştină este o reacţie iubitoare ‒ însă, în acelaşi timp, este o reacţie cu discernământ. Şi aici cred eu că trebuie să accentuăm. Adică noi, creştinii, trebuie să ne comportăm în calitate de creştini nu băgându-ne capul în nisip şi făcându-ne că nu vedem. Lumea aşteaptă de la noi o atitudine de demnitate, și mai ales așteaptă de la noi să avem deosebirea duhurilor, pentru că, în momentul în care bisericile sunt închise, în momentul în care noi săvârşim slujbele şi credincioşii participă online, în acel moment lucrurile trebuie înţelese în ce duh se fac. Deci, primul lucru este în numele cui se fac toate acestea: în numele binelui umanităţii, sau în alt duh? Și dacă da, în ce duh? Pentru că nu există îmbrăţişare virtuală, nu există spovedanie virtuală, nu există împărtăşanie virtuală. Există îmbră­ţişare reală, există spovedanie în faţa duhovnicului şi, în acelaşi timp, există împărtăşanie reală cu Trupul şi Sângele Domnului.
Noi trebuie să spunem toate aceste lucruri ‒ şi aici îmi amintesc de un mărturisitor din temniţele comuniste, marele om de ştiinţă Alexandru Mironescu, cu doctorat la Sorbona în Chimie, la Bucureşti în Filosofie, poet, scriitor, participant la Rugul Aprins, care spune aşa, şi o spune în duh creştin: „Părerea mea este că un om, un popor sau chiar o civilizaţie care nu-şi asumă nişte riscuri, care prea îşi apără pielea, care nu e în stare să consimtă la sacrificii, ca să salveze prin exemplul tocmai al sacrificiului câteva principii spirituale fundamentale, riscă să piardă totul şi să intre în lichidare”. Și mai spune: „Recomandările de răbdare, de îngăduinţă sunt bune, dar, să luăm aminte, căci există în Biserică o adevărată superstiţie a cedării, a împăciuirii, care este o falsă pace. O psihologie a mielului care va fi devorat fără nici un folos ‒ căci nu este vorba de un sacrificiu sau de un martiraj, ci de o laşitate, o penibilă laşitate. Neruşinaţii îşi intimidează ieftinele lor victime tocmai prin îndrăzneala lor neruşinată. Dar eu vă recomand: îndrăzniţi o dată şi vă opuneţi, asumându-vă, fireşte, riscul şi primejdia, şi o să vedeţi cât sunt de laşi şi de poltroni”. Căci, spune el: „Educaţia creştină sau laică de multe ori fabrică oameni de mămăligă. De ce să ne mai văităm şi să ne mirăm că mieii sunt devoraţi nu de lupi, căci ar fi onorabil, ci de porci”.
Vedeţi, aceasta este o atitudine de demnitate. Noi trebuie să spunem, nu să ne facem că nu vedem. Lumea aşteaptă de la noi o reacţie ‒ nu de revoltă, nu! Dar să spunem: Aceasta nu este în duhul lui Dumnezeu! Noi nu putem să renunţăm la comuniune în Sfânta Liturghie, nu putem să acceptăm această distanţare, această însingurare, această izolare! Și, mai mult decât atât, ceea ce este cel mai periculos pentru zilele noastre este încercarea de a scoate omul din lumea reală şi de a-l livra lumii virtuale.
 
Interviu realizat de Mihaela Raluca Tănăseanu - Sursa - Familia Ortodoxă.ro
Taguri: FALSĂ, pace”, „O
Lasa un comentariu
avatar
Articolul lunii
Retele Sociale
  • Facebook
  • Google+
  • Twitter
  • Comentarii
  • Apreciate
  • Vizualizari
Citate Ortodoxe