Nu va fi Pace, nu... de ce? Pentru că, deşi avem impresia cā ne rugăm pentru Pace, noi cerem rāzboi. Ne ducem la Bisericā, cerem pacea noastră, rugāciunile noastre sunt vāicāreli ale poftei, scânceli ale confortului, smiorcāieli ale dulcegāriei... am umplut acatistele de mândrisme, cereri trufaşe către Dumnezeu, telegramele vanității "Dă, Doamne, să intre fiul la facultate", "Dă, Doamne, aşa cum îmi doresc", "Ajută-mă, Doamne, să-mi iau casă!", "Dă, Doamne, sa-mi fie bine, sā nu-mi fie rău!", am ajuns sā mergem la Bisericà fix ca la vrăjitoare, să ne împlineascā Dumnezeu dorințele... pentru asta vrem noi pace, pentru casă, muncă, bani, vanitate şi confort... asta e pacea noastră... iar pacea noastrā nu e Pacea Lui Hristos, cāci confundām Pacea Domnului cu dreptățile şi văicărelile noastre... ar trebui sā ne tremure mâna de ruşine când scriem un Acatist... ar trebui să înmuiem penița în lacrimile încinse ale pocăinței... altfel credem că ne rugam pentru Pace, dar aflăm razboi...
Oare nu ne spune Sfânta Evanghelie:
"Iar orbul, lepădând haina de pe el, a sărit în picioare şi a venit la Iisus.
Şi l-a întrebat Iisus, zicându-i: Ce voieşti să-ţi fac? Iar orbul I-a răspuns: Învăţătorule, să văd iarăşi." ?
Sfânta Evanghelie după Marcu, Cap.10.
Oare noi nu suntem orbi? Hristos e AICI şi ACUM, la fiecare Sfântă Liturghie şi ne întreabă: "Ce voieşti să-ți fac?". Iar noi, în loc să câdem la picioarele Lui, sā lepādàm haina pācatului de pe noi şi sā raspundem "Să văd iarăşi!", noi spunem "să-mi fie bine" sau "sā ajute planeta si clima", "sa se rezolve problema climate change"... vai de noi! Oare orbul din zilele noastre mai cere VEDERE?
În loc sa-L rugam pe Hristos sa ne dea Vederea, noi rămânem în partasie cu întunericul, refuzam Lumina, ne asemuim întunericului care nu cuprinde Lumina.....
"Şi lumina luminează în întuneric şi întunericul nu a cuprins-o" . Sfânta Evanghelie după Ioan. Cap. 1.
Oare de ce nu intelegem ca Lumina lumineaza in intuneric, dar nu se amesteca, "intunericul nu a cuprins-o" vorbeste deopotriva despre biruinta Luminii, despre separarea totala, dar si despre refuzul intunericului de a primi Lumina? De ce primim, în ovații, atâta întuneric? De ce nu îmbrățişăm Lumina?
Dacă Hristos ne poate reda Vederea, nouă, orbilor, noi de ce Îi cerem bani si confort, oare nu am inteles ca pacea noastra spurcata aduce razboiul?
Oare chiar nu am inteles ca Pacea este rodul lepădării de păcate şi de patimi? Oare nu am inteles ca o lume pacatoasa nu poate primi Pacea, oare chiar nu putem pricepe ca razboiul este fiul pācatului, ca o lume în care pācatul este normalizat, va afla doar rāzboi şi moarte, că toleranța şi iubirismul sfârşesc implacabil în razboi al tuturor contra tuturor (bellum omnia contra omnes)????
Nu va fi Pace fără Adevăr. Iar Adevărul este Hristos!
Sursă: FB.com (Kris Angel)
