23 Ianuarie 21

NU SUNT DE ACORD cu modificarea rugăciunii Tatăl Nostru. De ce?

Pentru că atunci când spui «şi nu ne lăsa pe noi în ispită» presupunem că deja suntem în ispită, ori sensul rugăciunii nu este acesta. 
Înţelesul corect al acestui pasaj «şi nu ne duce pe noi în ispită» trebuie înţeles împreună cu continuarea sa «şi ne izbăveşte de cel viclean». 
În realitate, când spunem «şi nu ne duce pe noi în ispită» ne referim la însuşirea lui Dumnezeu de a fi proniatorul vieţii noastre. 
Pronia lui Dumnezeu este însuşirea de a rândui cele ce există, de a fi ocrotitor şi supraveghetor în acelaşi timp al creaţiei lui. 
Din expresia «şi nu ne duce în ispită» nu trebuie înţeles că Dumnezeu ar fi generatorul ispitei. Scriptura spune că Dumnezeu nu ispiteşte pe nimeni şi că suntem ispitiţi de poftele noastre, aşa cum spune Sfântul Apostol Iacob. 
Tot Mântuitorul spune în momentul în care îi învaţă pe apostoli rugăciunea Tatal nostru «Rugaţi-vă să nu intraţi în ispită». 
Prin asta arată că omul este cel ce intră în ispită, nu Dumnezeu ne duce în ispită. 
Dar termenul în înţelesul lui corect vrea să însemne «fă aşa fel încât noi să nu intrăm în ispită.
 
Text: Purtătorul de cuvânt al Arhiepiscopiei Tomisului, părintele Eugen Tănăsescu / foto credit: Basilica.ro
Lasa un comentariu
avatar
Articolul lunii
Retele Sociale
  • Facebook
  • Google+
  • Twitter
  • Comentarii
  • Apreciate
  • Vizualizari
Citate Ortodoxe