Nu pot vorbi despre rolul religiei în viața elevului din perspectiva profesorului, întrucât nu am predat niciodată. Aș putea vorbi puțin despre religie din perspectiva elevului , dar nu ar fi tocmai relevant întrucât educația din acest punct de vedere s-a cimentat în familie și nu la orele de religie. Pot totuși argumenta care este rolul preotului în relația lui cu tinerii și oamenii , din postura duhovnicului.
Spovedesc de aproape 9 ani de zile tineri de școală generală , liceu și facultate. Dacă ar fi să fac o analiză obiectivă, cei mai mulți si-au însușit cunoștințele despre Dumnezeu prin participarea la Sfânta Liturghie și discuțiile din scaunul spovedaniei . Discut cu tinerii în măsura timpului și a curiozităților persoanele, aproape orice subiect. Bineînțeles acolo unde lucrurile simt că nu le stăpânesc îi rog să-mi ofere timp necesar să mă informez, sau eventual să îi îndrept spre alte persoane abilitate. Când vine vorba despre relația personala cu Dumnezeu pentru mine lucrurile sunt simple și știu de unde trebuie să pornesc transformarea unui tânăr. Nu-l privez de Sfânta Împărtășanie întrucât vindecarea se petrece din interior spre exterior și niciodată invers . A ține un tânăr ani de zile depărtat de Euharistie și totuși ai vorbi la fiecare predică și spovedanie de cât este El de Iubitor în raport cu omul , fără a demonstra concret aceste gesturi de dragoste, mă pune în poziția unui predicator lipsit de esență și în prima fază mincinos .
Pot da mărturie personală și nimeni nu îmi poate schimba opinia în acest aspect, că în momentul în care omul are conștiința vie că trebuie să se apropie la fiecare Liturghie de Hristos Euharistic , viața lui se va schimba automat. Toți cei care se împărtășesc duminica de duminică, atât tineri cât și adulți, au devenit fără excepție creștini mai asumați în toate dimensiunile vieții. Au fost mai atenți la rugăciune și post. Au început să nu mai lipsească duminica de la Sfânta Liturghie decât în situații speciale. Milostenia și atitudinea în societatea a început să fie una mult mai luminoasă. Întotdeauna le-am explicat oamenilor că într-o zi preotul se va schimba sau va pleca din parohie. Dar dacă relația lor cu Hristos se va cimenta și ei vor avea conștiința unei întâlniri duminicale cu trupul și Sângele lui Iisus Hristos, nimeni nu le va mai putea zdruncina credința.
Eu personal nu sunt nici împotriva și nici pentru ora de religie ca materie de bacalaureat. Asemenea dragostei, Dumnezeu trebuie descoperit și trăit liber ,dincolo de câteva cunoștințe minime obligatorii, credința este o chestiune personală și asumată. Ca preot încerc să-l conștientizez pe om despre faptul că pentru mine nu este nici o pagubă faptul că el vine sau nu la Biserica unde slujesc eu. Nu contează dacă se spovedește numaidecât în parohia mea sau merge la mânăstire. Singurul lucru pe care îl urmăresc este să-l fac conștient că odată ce îmbrățișează credința și vrea să devină în mod concret un membru al Bisericii lui Hristos să facă tot ce poate pentru a nu fi duplicitar. Așa cum nu poți să-ți iubești părinții doar când stai cu ei la masa și în rest să îi denigrezi și să le pătezi numele prin cuvintele și comportamentul tău în societate , tot așa nu ai voie să-ți permiți să stai la masa cu Hristos duminica și în sărbători, iar în rest să începem să-l bagatelizăm la tot pasul , rușinându-ne a ne apăra tezaurul și credința creștină, doar pentru a ne încadra în societatea noastră, uneori desacralizată și gata să înlocuiască pe Dumnezeu cu tot felul de surogate . Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni: căci ori îl va urî pe unul şi-l va iubi pe celălalt, ori îi va fi devotat unuia și-l va disprețui pe celălalt. Nu puteți sluji și lui Dumnezeu, și lui Mamona. -
Pr. Alexandru Lungu.
Foto: Vlad Pârău, activenews.ro
