19 Octombrie 20

„Nu putem merge la pelerinaje? Foarte bine. Peste un timp o să ne rugați să o facem”

   Se îngroașă “gluma“, căci nici umorul nu ne mai rămâne ca supapă pentru tensiunile sociale. Situația devine mohorâtă, sumbră, realitatea se cufundă într-o spirală întunecată. Măștile (nu cele sanitare) cad, pe rând, zidurile cresc între noi “noi“ și “ei“ în timp ce sfinții sunt ferecați în izoletele comunicatelor oficiale. 
   Este pentru prima oară când locurile sacre de închinare, raclele cu sfintele moaște, icoanele făcătoare de minuni nu mai pot mângâia poporul aflat la mare strâmtorare. 
   Este pentru prima oară când sfințenia nu ne mai ajută, nu ne mai trebuie, când asupra ei planează prezumția de agent viral al molimei. Până acum ni se spunea că religia corupe mințile, acum vedem că viciază și trupurile, împrăștiind boală și moarte. 
   Comuniștii din trecut au pierdut lupta cu Hristos prin brutalitatea represiunii și primitivismul argumentelor, neocomuniștii sunt mai inventivi, dar și lumea care îi ascultă e mai superficială, mai egoistă. Însă nici ei nu pot face față rezistenței unei Biserici care plonjează în catacombe cu prapori, cu moaște, cu icoane, cu tot cerul ei de sfinți. Acolo e nucleara, căci rugăciunea prigoniților deschide pe dată inima lui Dumnezeu.
   Nu putem merge la pelerinaje? Foarte bine. Peste un timp o să ne rugați să o facem. Nu puneți voi în cârcă creștinului cât poate el să ducă...
 
Răzvan Bucuroiu, Director editorial Lumea Credintei (Facebook.com)
Lasa un comentariu
avatar
Articolul lunii
Retele Sociale
  • Facebook
  • Google+
  • Twitter
  • Comentarii
  • Apreciate
  • Vizualizari
Citate Ortodoxe