24 Octombrie 20

Nu pot să nu judec ...

   Întrebare de la un cititor: M-am lăsat de păcatele sexuale de când am terminat facultatea, de 3 ani, însă de atunci m-a apucat judecata. Când îi aud pe prietenii mei cum comentează articolele din reviste trendy, despre cum să fii amantul perfect sau despre orgasmul total, îmi vine să fac scandal. Dar mă stăpânesc, ca să nu fiu penibil. Dar nu pot să nu judec, mai ales când se laudă cu perversiunile pe care le fac. Oare nu era mai bine să păcătuiesc, decât să fiu atât de făţarnic? 

   Nu, nu e mai bine să păcătuieşti, e mai bine însă să nu judeci. Hristos a spus doar Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi (Matei 7, 1) nu a zis „dar mai bine să păcătuiţi decât să judecaţi…”
   Părintele Paisie Aghioritul, un sfânt al vremurilor noastre, povestea o întâmplare din care orice creştin are de învăţat:
   „Am întrebat odată despre o fostă colegă de şcoală a mea şi am aflat că apucase pe un drum greşit. Atunci am început să mă rog ca să o lumineze Dumnezeu să vină să-i vorbesc. Adunasem multe citate despre pocăinţă. Odată aceea a venit împreună cu alte două-trei femei. Apoi venea adesea cu fiul ei, aducând lumânări şi untdelemn. Într-o zi cineva mi-a spus: «Părinte, aceasta se făţărniceşte. Într-un fel se arată aici şi altfel jos, unde desfrânează cu poliţiştii».
   Următoarea dată când aceea a venit la mănăstire, am certat-o cu asprime, iar ea a plecat plângând. Peste puţin timp mi-am simţit tot trupul arzând de o puternică poftă trupească. Am mers şi m-am rugat, dar nimic. Eram nedumerit de ce mi se întâmpla această ispită. M-am rugat din nou, dar fără nici un rezultat. Atunci am luat securea, mi-am pus piciorul stâng pe un lemn, am sprijinit tăişul securii de gambă şi cu un ciocan am început să lovesc în secure. Am tăiat astfel şapte bucăţele de carne. Nădăjduiam ca prin această durere să se împuţineze înfierbântarea trupească, dar nimic. Mi s-a umplut gheata de sânge, dar războiul nu a cedat. Atunci m-am ridicat şi, lăsând mănăstirea deschisă, mam îndreptat spre pădure. «Mai bine să mă mănânce urşii», mi-am spus.  
   Mergând spre pădure, am căzut istovit pe marginea cărării. Mă tot gândeam de ce mi-a venit această ispită şi încercam să găsesc o explicaţie, să-i aflu pricina. Atunci mi-a venit deodată în minte femeia pe care o certasem… M-am pocăit pentru că am mustrat-o aşa de aspru, am cerut iertare de la Dumnezeu şi îndată m-am simţit ca şi cum aş fi ieşit dintr-o baie răcoroasă. Înfierbântarea trupească îmi dispăruse cu totul».
   Apoi Stareţul a adăugat: «Atunci când simţim poftă trupească, nu este de vină totdeauna trupul. Ci se poate ca războiul trupesc să provină şi din gândurile de judecată şi mândrie. Mai întâi trebuie să găsim pricina ispitei şi apoi să acţionăm în modul potrivit. Nu să începem îndată posturile, privegherile etc.»”.
   Înainte de a vorbi despre judecarea aproapelui, o să fac câteva paranteze: când a aflat că fosta sa colegă a luat-o pe calea pierzării, părintele a început să se roage pentru ea. Aşa trebuie să facem şi noi atunci când aflăm că prietenii, colegii, rudele sau alţi cunoscuţi de-ai noştri au luat-o pe căi greşite. Ba chiar, auzind că alţi oameni au fost biruiţi de păcat, putem să ne rugăm şi pentru aceia. (Când preşedintele Clinton a avut celebra aventură cu Monica în Biroul Oval, şi unii creştini s-au apucat să îl clevetească. Nu ştiu însă câţi s-au rugat pentru ca el să părăsească păcatul şi să vină la lumina lui Hristos, cunoscânduL în Biserica Sa, Biserica Ortodoxă200. Nu trebuie să stăm acum toată seara să ne rugăm pentru actori, oameni politici, sportivi, fotomodele, dar atunci când am judecat pe cineva putem să alungăm gândul de judecată prin rugăciune pentru cel căzut.)
   Cât priveşte faptul că părintele a mustrat-o pe păcătoasă până ce femeia a plecat plângând, nu trebuie să însemne pentru tine că preoţii ar trebui să treacă cu vederea păcatele creştinilor. Nu, ei trebuie să îi mustre pentru păcatele lor, dar nu pentru a-i face să se îndepărteze de Biserică, ci pentru a-i chema la pocăinţă. Şi nu trebuie să se scârbească de căderile lor, ci, ca nişte doctori iscusiţi, trebuie să le dea cu dragoste leacul cuvenit. Da, sfinţii i-au mustrat pe păcătoşi pentru păcatele lor, tot aşa cum proorocii Vechiului Testament mustrau poporul ales. Dar sfinţii nu i-au mustrat scârbindu-se de păcătoşi, ci iau mustrat dorindu-şi întoarcerea acestora.
   Cât priveşte faptul că părintele şi-a tăiat bucăţele de carne din picior, putem oare considera că aceasta e o soluţie pentru scăparea de ispită? Scrie oare în Sfânta Scriptură sau la Sfinţii Părinţi: „când omul e ispitit de curvie, să îşi taie trupul”? Nu, nu scrie aşa. A existat o grupare, a flagelanţilor, care se tot băteau crezând că aşa vor scăpa de ispitele trupeşti. Dar calea ortodoxă nu e calea uciderii trupului, ci a uciderii patimilor. De altfel, vedem că tratamentul pe care şi l-a aplicat părintele nu i-a uşurat ispita. (E însă de apreciat râvna sa pentru a rezista ispitei - prefera să moară mâncat de urşi decât să îşi satisfacă pofta desfrâului…).
   Trebuie să ţinem minte sfatul părintelui Paisie: „Atunci când simţim poftă trupească, nu este de vină totdeauna trupul. Ci se poate ca războiul trupesc să provină şi din gândurile de judecată şi mândrie. Mai întâi trebuie să găsim pricina ispitei şi apoi să acţionăm în modul potrivit. Nu să începem îndată posturile, privegherile etc…”.
   Oricum, de cele mai multe ori, din pricina nepriceperii noastre duhovniceşti nu suntem în stare să ne dăm seama care este pricina ispitei şi ne dăm explicaţii greşite. Dar duhovnicii noştri (şi uneori chiar şi unii fraţi mai sporiţi în credinţă) ne pot pune degetul pe rană…
   Vroiam să îţi scriu despre judecarea aproapelui, dar până la urmă cred că ar fi de ajuns să stai şi să cugeţi singur. Vrei să ai parte de ispite mari, cum a avut părintele Paisie? Atunci stai şi judecă-ţi aproapele. Dar şansele de a birui ispitele care vor veni asupra ta vor fi foarte mici… Eu însă îndrăznesc să te sfătuiesc să laşi judecata. Căci am cules şi eu fructele amare ale judecării aproapelui. Şi încă le mai culeg. Şi nu sunt deloc bune la gust…
 
Extras din: Danion Vasile - TINERII ŞI SEXUALITATEA - Repere pentru mileniul trei - Editura Egumeniţa Galaţi, 2007 / foto credit: pixabay.com
Taguri: judec, pot, , ..., nu
Lasa un comentariu
avatar
Articolul lunii
Retele Sociale
  • Facebook
  • Google+
  • Twitter
  • Comentarii
  • Apreciate
  • Vizualizari
Citate Ortodoxe