21 Aprilie 21

Nu iubeşti fiind preaplin de tine!

  • Până nu reuşeşti să ieşi din tine fără să te pierzi, nu iubeşti!
  • Când îl iubeşti pe celălalt vii în întâmpinarea lui cu braţele desfăcute şi inima deschisă. Te faci mic, atât de mic încât, măreţia ta, reiese din iubirea ce o porţi. Te goleşti de sine şi, culmea este că, nu te simţi nici fragmentat, nici obosit, nici iritat, şi nici nu simţi vreo urmă de jertfă.
  • Când îl iubeşti pe celălalt, îl ridici din mocirla în care se zbate alinându-i zbuciumul,arătându-i calităţile în pofida defectelor. Transcenzi privitul lui prin ochelarii de cal, înţelegând, că absolut tot ceea ce vezi la el şi te deranjează, se află deja în tine.
  • Când îl iubeşti pe celălalt, ai timp, pentru că întâlnirea cu el dilată timpul. Clipa devine infinită. Nu simţi presiunea de a nu te putea ocupa de tine, pentru că iubirea ce o porţi te odihneşte, te întregeşte, te ridică deasupra timpului şi a spaţiului.
  • Când îl iubeşti pe celălalt, el este oglindă pentru tine şi tu pentru el. Cine se uită la sine în oglindă şi aruncă cu noroi fiindcă nu-i place ce vede? Mereu, indiferent de ceea ce relevă oglinda despre tine, cauţi să îmbunătăţeşti. Aşa-i şi cu celălalt, cauţi să-i îmbunătăţeşti imaginea, nu să i-o strici, crezând că în felul acesta eşti tu mai bun ca el ori mai corect.
  • Când îl iubeşti pe celălalt ştii şi poţi a-i respecta durerea, tristeţea, tăcerea. Înţelegi când îl doare ceva, când are nevoie de odihnă sau de puţină singurătate. Nu-l invadezi cu nevoile tale, simţindu-te respins. Încerci să-i alini durerea, dar dacă însă nu ţine de tine, îi arăţi că nu este singur şi că mergi la pas, alături de el.
  • Când îl iubeşti pe celălalt, îl întregeşti, îl ridici şi-l porţi în tine. El, devine vizibil mai luminos, mai frumos, mai plin de vitalitate. Asta face iubirea oamenilor, îi energizează, nu-i seacă de puteri prin fel de fel de cereri, ca şi cum, celălalt este duhul din lampa lui Aladin care îndeplineşte dorinţe.
  • Când îl iubeşti pe celălalt, dai, dai şi, iar dai. Şi, ce te mai umple dăruitul! Ce satisfacţie mai mare să fie dacă nu, golirea de sine împlinindu-l pe celuilalt? 
  • Nu zbieri în gura mare câte şi mai câte ai făcut tu pentru el, iar el nu ştie a aprecia ci, ştii în tine acolo, căci iubirea ce o porţi te învaţă, că ceea ce ai dat ai şi primit deja, altfel n-ai fi avut.
  • Ce bine ar fi dacă am vrea a alerga spre cunoaşterea iubirii!
  • Ce bine ne-ar fi dacă în locul timpului petrecut cu cineva, din frica de a nu fi singur, am folosi acel timp pentru cultivarea iubirii!

Părintele Cristian Stavriu, Facebook / sursă foto: pixabay.com
Lasa un comentariu
avatar
Articolul lunii
Retele Sociale
  • Facebook
  • Google+
  • Twitter
  • Comentarii
  • Apreciate
  • Vizualizari
Citate Ortodoxe