22 Septembrie 21

Nu de puține ori am fost întrebat „Florin, nu vezi ce fac unii preoți? De ce mai mergi pe drumul ăsta?”

De fiecare dată am oferit același răspuns:
- Când am depus jurământul de credință, am făgăduit Atotputernicului Dumnezeu reprezentat prin Sfânta Evanghelie, astfel:
"Jur înaintea Atotştiutorului şi Atotputernicului Dumnezeu, că în toată viaţa mea, voi păzi şi voi propovădui învăţătura Sfintei noastre Biserici Creştine Ortodoxe, aşa cum s-a dat de Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos, cum s-a propovăduit şi s-a predat de la Sfinţii Apostoli şi Sfinţii Părinţi ai Bisericii noastre, aşa cum se păstrează de Sfânta Biserică şi s-a predat de către profesorii mei în Facultatea de Teologie Ortodoxă (...) Așa să îmi ajute Dumnezeu"
Deci, nu pentru faptele bune ale preoților merg pe drumul credinței și nu pentru păcatele lor mă abat de la acest drum. Fiecare om este responsabil pentru ceea ce face. Am făcut făgăduințe înaintea lui Dumnezeu, nu înaintea oamenilor. Modelul meu este unul singur: Arhiereul arhierilor, Însuși Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos! De păcatele preoților se ocupă Dreptul Judecător. Credința nu înseamnă doar mersul la biserică. Credința înseamnă viață. Înseamnă să inspiri rugăciune, să expiri rugăciune. Înseamnă să te trezești în rugăciune, să adormi în rugăciune. Credința înseamnă să comunici cu Dumnezeu permanent prin rugăciune. Credința adevărată este când te rogi, când postești, când te spovedești, când te unești cu Iisus Hristos prin Sfânta Împărtășanie. Să mergem la biserică pentru comuniunea noastră cu Dumnezeu și să nu ne abatem de la acest drum din cauza unor căderi ale oamenilor.

Text: Jurnalistul Cornelius Florin / foto: basilica.ro
Lasa un comentariu
avatar
Articolul lunii
Retele Sociale
  • Facebook
  • Google+
  • Twitter
  • Comentarii
  • Apreciate
  • Vizualizari
Citate Ortodoxe