23 Ianuarie 22

Noaptea de ajun ...

   Era cred prin 1992. Atât de mult doream să vină Crăciunul! Era singura dată în an când mâncam ciocolată și portocale. Primea tata la servici aceste cadouri! Apoi a doua zi mergeam cu călușerii! Patru copii îmbrăcați în călușeri, cu o muzicuță la noi, strabateam satul intrând pe la case și jucând călușerii! Primeam cozonac, nuci, mere și foarte rar un bănuț. Bănuț pe care îl puneam deoparte pentru școală! Țin minte și acum aceea seară, omătul scârțâia sub picioare iar eu mergeam să facem ultima probă de călușeri! Am coborât de acasă și am pornit spre un prieten la care aveam repetiție în seara respectivă! Era noapte dar din cauza zăpezii se vedea bine în jur! Trebuia să trec printr-o zonă unde pe un traseu de un km și ceva nu exista case (Valea Poienii). Mergând pe drum, am simțit în spatele meu ceva și un fior mi-a trecut din cap până în picioare! Mi-am întors capul și cam în zece metri cobora din pădure doi lupi! Știam ca sunt lupi din cauza fiorului! Bunica Nastasia ne spunea mereu, lupul îl simți și dacă nu îl vezi pentru că te înfioară! Nu îmi era străini lupii. Pe deasupra casei bunicii Nastasia, pe sub pădure, iarna treceau în șir Indian lupii. Dar aici era altă problemă. Eram în loc deschis, departe de vreo casă, singur și fără apărare! Mi-am întors privirea în față și am început să măresc pasul. Auzeam cum mârâie, așa că am intrat în panică. Mi-am întors din nou capul și am văzut că erau mai mulți! Atunci am căzut în genunchi, m-am ghemuit și așteptam să fiu sfâșiat. Dar tot odată mă rugam asa cum nu am mai făcut-o niciodată! Parcă amețisem, leșinasem, pentru că m-am trezit din starea aceea cu o mână pe umăr care mi-a zis : Hai copile, ce stai aici jos, unde mergi? Mă uit la nenea tremurând și ii zic:acasă! M-am întors cu el până unde au început casele și ulița care mergea spre casa mea! Am mulțumit, am dat seara bună și am intrat pe uliță apoi m-am oprit sa văd dacă mai aud scârțâitul zăpezii sub picioarele lui. Nu auzeam nimic, așa că am făcut doi pași în spate să mă uit pe stradă să-l văd! Nu am mai văzut nimic! Pentru unii poate să fie ceva normal această întâmplare, pentru mine va rămâne mereu o minune!

Părintele Ioan Danci (foto).
Taguri: De, ..., Noaptea, ajun
Lasa un comentariu
avatar
Articolul lunii
Retele Sociale
  • Facebook
  • Google+
  • Twitter
  • Comentarii
  • Apreciate
  • Vizualizari
Citate Ortodoxe