18 Octombrie 21

Mesaj pentru preoți, durere și lumină!

Fraților, acest articol este ca o epistolă către cei mai buni prieteni ai mei, preoții, dar și creștinii frați întru unica Biserică a lui Hristos, Ortodoxia.
Acest articol este ca un strigăt repetat către cei care ar trebui să ne fie călăuze către mântuire, preotul, duhovnicul nostru. Aud, văd, citesc din ce în ce mai multe „văicăreli” ale preoților de toate vârstele, că le este greu, că au copii, că au facturi de plătit .. așa este, este foarte greu. Pentru cine nu știe, un preot primește de la stat 40% din salariu, iar 60% trebuie să și-l „procure” singur, din vânzarea de lumânări, candele, tămâie etc. Așa, un preot debutant dintr-o mică parohie (și sunt cu miile) de abia se poate întreține pe sine și familia, aș putea spune că la limita existenței. Realitatea este că în majoritatea acestor cazuri ar putea fi mult mai bine ... și aici ajung la un subiect pe care „bombardierii, sau mai ales bombardierele bisericești”, cum sunt unii/unele care tot îl alintă pe preot cu „părințele” pentru a primi și ei atenția mult așteptată, îmi vor sări în cap, astfel greșind. Nu, nu fac parte dintre habarniștii despre Biserică, acei hulitori veșnic pregătiți să muște din „mama lor”, sunt un fiu al Bisericii care merg la Sfânta și dumnezeiasca Biserică pentru a mă întâlni cu Hristos, nu cu un preot sau cu cântărețul de la strană. Iubesc comuniunea Bisericii, comunitatea bisericească însă, poate fii smintitoare, de aceea esențial este ca atunci când privim Biserica să-l vedem pe Hristos Dumnezeu, nu pe preot. Preotul reprezintă iconomia lui Dumnezeu pentru om întru veșnicie, fără el nu ne putem adăpa la viața absolută din Potir, fără el „baia” care deschide Raiul, Sfântul Botez, nu îl primim ... nu devenim fii ai Luminii.
„Nu vin oameni la Biserică!” Acesta este imnul favorit atunci când preotul dorește să justifice anumite lipsuri, dar v-ați pus real întrebarea aceasta, „de ce nu vin oameni la biserică?”, răspunzând cât se poate de sincer? Adevărul este că un preot dintr-o parohie/comunitate de oraș sau de sat poate face rai, poate crea o mică oază de pace întru Hristos, liniștea din centrul furtunii. Port un respect deosebit pentru preoți precum părintele Dan Damaschin de la Iași, părintele Nicolae Tănase de la Valea Plopului și alții. Acești oameni muncesc. În timp ce unii schimbă în primul rând gardurile, pereții, podeaua, acoperișul bisericilor ... alții, precum cei mai înainte menționați, schimbă mocirla sărăciei în iubirea luminii milosteniei. Sunt nenumărate dovezi în care părintele Dan Damaschin își face nod la sutană și coboară în mocirlă, în șanț ... intră în apă pentru a scoate la liman copii care urmau să fie avortați, familiile sărace peste care cad bordeiele din chirpici ... clădind adevărate sate, adevărate orașe ale speranței. Acum, de ce aceștia pot și alții nu? Când faceți facultatea de teologie, ce credeți că o să se întâmple după, o să ajungeți patriarhi după ce v-ați „împiedicat” de un sat de babe trecând apoi la oraș? Dragilor, fraților, realitatea este că preoția este jertfă și slujire în 99% din cazuri, 1% fiind bucuria Potirului care umbrește oboseala celor 99% din procentele menționate mai înainte. De multe ori am văzut preoți care așteaptă să li se facă Biserica, să li se facă gardul, să li se facă curat în cimitir, să li se facă o casă, să ... calea este să FACEȚI acestea. Singuri nu o să puteți, marea majoritate, așa cum am scris mai sus, de abia își întrețin familia. Ori, ieșirea din acest impas este această smerenie jertfelnică. Vrei să înfrumusețezi Biserica, cimitirul, curtea casei parohiale, curtea Bisericii ...? Drag preot, pune osul la muncă, dă exemplu, fii exemplu! Nimeni nu îți este dator și nimeni nu îți va face ceva fără a te vedea pe tine că ești printre ei, că ești de-al lor, că nu ești un funcționar public, EȘTI PREOT, pentru numele lui Dumnezeu! În Matei 23:11 scrie „cel mai mare dintre voi să fie slujitorul vostru”, ori exemplul biblic de la cine trebuie să vină prima dată? Acest articol, această „epistolă” a lacrimilor pentru Biserica MEA, vine ca un duș spre trezirea conștiinței, cine mai are așa ceva. Nu poți pretinde să-ți muncească un om de 70-80 de ani ție, preot de 30 de ani (spre exemplu), doar pentru faptul că tu în ziua aceea „nu poți participa la muncă”! Oare a venit sfârșitul lumii și nu mai avem zile? Oare nu aveți două mâini și două picioare ca muritorii de rând? Oare? În Matei 20:28 se întărește ceea ce susțin și eu, scrie acolo „pentru că nici Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească și să-Și dea viața ca răscumpărare pentru mulți.” Acest verset poate fii răstălmăcit în fel și chip de mulți ne-treziți la realitatea zilelor noastre, vor spune că „eu ca preot sunt dator să mă rog pentru oameni, asta este treaba mea, așa împlinesc și ultimul verset scris mai înainte”, nimic mai fals! Dumnezeu nu este un tonomat, un robot, un „Cortana” antic, este un Dumnezeu viu, veșnic, atotștiutor, atotvăzător, omniprezent și omniscient! Putem manipula oamenii, ne putem păcăli unii pe alții, ne putem juca ... dar cu Dumnezeu nu merge așa, adevărul, oricât de crud este, în fața Domnului se va arăta, și îl vei vedea și tu ... 
În Deuteronom 28:48 găsim acest important verset „vei sluji vrăjmaşului tău, pe care-l va trimite asupra ta Domnul Dumnezeul tău, când vei fi în foamete şi în sete şi în golătate şi în tot felul de lipsă; acela va pune pe grumazul tău jug de fier şi te va istovi.” Dar lasă Tatăl cel ceresc pe fii lui întru necaz mereu? Oare după ploaie nu răsare mereu soarele, oare după norii negri de furtună nu apare curcubeul, legământul păcii a lui Dumnezeu cu omul? „Hristos a spus: „Îndrăzniţi! Eu am biruit lumea!” (Ioan 16, 33). Spunând aceste lucruri, El arată că a depăşit lumea nu atât ca Dumnezeu, cât mai ales ca Om, fiindcă S-a făcut om cu adevărat. Viaţa autentic creştină este trăită în "duh şi adevăr” (In 4,23), şi ca atare ea poate fi continuată în tot locul şi în toată vremea, întrucât poruncile dumnezeieşti ale lui Hristos au un caracter absolut. Cu alte cuvinte, nu există şi nu pot exista nicăieri pe pământ împrejurări care să facă cu neputinţă păzirea poruncilor. În esenţa ei veşnică, viaţa creştină e duh şi adevăr dumnezeiesc, şi de aceea ea transcende toate formele exterioare. (Arhimandritul Sofronie, Rugăciunea-experienţa Vieţii Veşnice, Editura Deisis, Sibiu, 2001, p. 23)”
Astfel, mesajul plin de iubire, dar cu o tristețe reală pentru vremurile de crudă orbire a unora dintre slujitorii bisericești, de la simpli creștini până la preoți, vine ca o adiere tăioasă a adevărului care trebuie rostit. Scrie în Sfânta Scriptură la Ioan 8, 32 că „veți cunoaște adevărul, iar adevărul vă va face liberi.” 

P.S. Am mai scris acum ceva timp un articol asemănător la care o categorie de creștini m-au tot atacat că nu am făcut bine, că nu trebuia să scriu ce am scris ... probabil că în opinia lor adevărul nu trebuia spus. Dragilor, realitatea o cunoaște toata lumea, de aceea NU avem voie să ne văităm că în anumite comunități nu vine lumea la Biserică, vina este a lor, a noastră! Aceiași frați în credință care m-au dojenit, fac parte din categoria arătată și-n Sfânta Scriptură, că tot iubesc „pilele, cunoștințele” unii dintre noi ... Iacov şi Ioan, fiii lui Zevedeu spun Mântuitorului „dă-ne nouă să şedem unul de-a dreapta Ta, şi altul de-a stânga Ta, întru slava Ta.” Mântuitorul Iisus Hristos răspunzând „Nu ştiţi ce cereţi!” Așa și preoția, smerenia Domnului pentru veșnicia omului ... cine poate ține pe Hristos întreg în palme decât preotul? Nu uitați, „veți cunoaște adevărul, iar adevărul vă va face liberi.” 

Matei 25:40 „Iar Împăratul, răspunzând, va zice către ei: Adevărat zic vouă, întrucât aţi făcut unuia dintr-aceşti fraţi ai Mei, prea mici, Mie Mi-aţi făcut.”

Sursă foto: Stirilekanald.ro

CITEȘTE ȘI: Preoți alături de popor!: Cuvânt înălțător al părintelui Amfilohie Brânză în Piața Victoriei
Lasa un comentariu
avatar
Articolul lunii
Retele Sociale
  • Facebook
  • Google+
  • Twitter
  • Comentarii
  • Apreciate
  • Vizualizari
Citate Ortodoxe