Am un pomelnic special pe care îl deschid mereu cu multă emoție. Sunt zeci de copii bolnavi. Unii suferă de hepatită, alții de leucemie. Sunt copii care au fost diagnosticați cu cancer, autiști, sindromul down, epilepsie . Mă cuprinde o mare durere de fiecare dată când îi pomenesc știind ce se află în sufletul părinților. De câte ori nu v-a cuprins frica când v-ați văzut pruncii schimbându-și brusc starea de spirit ? Cum ne simțim după câteva nopți nedormite ,în care am supravegheat la căpătâiul copiilor noștri stările febrile, tusele care nu le dădeau voie să doarmă liniștiți. Oare părinții care își petrec cea mai mare parte a timpului în saloanele spitalelor alături de pruncii lor, cum mai găsesc puterea să zâmbească? Sunt cazuri cu totul miraculoase , atunci când cu ajutorul rugăciunii și al medicamentelor , copiii se vindecă complet. Dar toate fricile trăite pe perioada spitalizării oare se tratează vreodată? Aseară mi-a scris o mămică care de câțiva ani plătește rugăciunii pentru un copil care se lupta de câțiva ani cu o boală cruntă. Copilul ei a învins boala, dând peste cap toate previziunile medicilor. Am întrebat-o cum a reușit să supraviețuiască acestei provocări întinse pe câțiva ani? Mi-a scris înapoi doar atât: Trezindu-mă în fiecare dimineață ca dintr-un mormânt, după ce noaptea mă așezam în pat pregătită să mor , doar voi scăpa de durere și coșmarul se va sfârși. Doar Maica Domnului și Mântuitorul Hristos nu m-au lăsat să mor! Numai de mână cu Dumnezeu putem învinge uneori cele mai întunecate provocări ale vieții! Bucurați-vă de copiii dumneavoastră, astăzi , când cea mai mare provocare a vieții sunt ghidușiile pe care le fac la tot pasul. Mâine este un mister pentru toți. Doar azi ne aparține...
Pr. Alexandru Lungu.
