Mă mir cât autism şi daltonism teologic avem..., dar şi mai tare sunt amărât de faptul că "teologia babelor" este apărată şi argumentată de cei care ar fi trebuit să o purifice... Mă refer la dezbaterile legate de incidentul baptismal de la Suceava.
În altă ordine de idei, chiar dacă unii preoţi şi teologi (printre care şi eu) am vorbit despre o posibilă amânare a Botezului, nu înţeleg cum de unii nu au înţeles că:
1) Posibilitatea amânării botezului unui prunc sugar NU înseamnă neacceptarea botezului pruncilor şi nici alinierea la teoriile (ana)baptiste.
2) A amâna botezul cu câteva luni, până pruncul se întremează ("se înzdrăvenește") puţin, NU înseamnă a lăsa copilul nebotezat până la maturitate. Chiar nu este clară această diferenţă?!
3) Dacă s-ar respecta rânduiala Bisericii (nu a babelor) şi, la 40 de zile abia ar începe perioada de catehumenat, care nu poate să dureze mai puţin de 2-3 luni, numai bine ajungem la o vârstă potrivită pentru a boteza pruncul.
4) Trecând peste ereziile legate de păcatul originar şi mai ales cea despre nemântuirea pruncilor care mor nebotezaţi, vreau să-i mai temperez pe cei care sunt foarte preocupaţi de împărtăşirea pruncilor. E foarte bine şi important să împărtăşim pruncii, dar aceasta numai dacă se împărtăşesc şi părinţii, şi dacă acest ritm de împărtăşire sistematică nu se întrerupe pe la 3 sau chiar 7 ani, ci continuă toată viaţa, bineînţeles conştient şi cu pregătirea necesară! Altfel, totul e zădarnic. Puşcăriile noastre sunt pline cu oameni botezaţi în pruncie, prin întreită-afundare, cu înger păzitori şi ghiftuiţi cu împărtăşanie de mici. Cum au ajuns ei acolo la maturitate?
Părintele profesor, Petru Mihail Pruteanu / sursă foto: sfmacarie.org
