02 Decembrie 20

Lista „neagră” a ramificaţiilor neopăgâne

„Nu mă bucur când văd atâtea forme de erezie pe care Biserica nu le condamnă. Ar trebui să fie mai prezentă...” [14, 60]


Părintele Dumitru Stăniloae

   Printre simbolurile clasice new-age-iste se află curcubeul - semn internaţional al păcii, emblema Yin-Yang, razele de lumină, pentagrama - steaua magică cu cinci colţuri şi culoarea verde - culoarea considerată simbol al ultimei speranţe, al supravieţuirii şi al aşteptării armoniei universale. Curcubeul nu mai este înţeles ca semn al legământului vechi testamentar dintre Dumnezeu şi om, ci ca punte de la om la supraom, arc universal de la sufletul individual spre supra-sufletul lumii. Modul în care s-a deviat sensul acestui simbol scripturistic este specific gândirii Noii Ere; pentru ca înşelarea să nu se lovească de obstacole prea mari, ci să se strecoare cu uşurinţă, se încearcă şi uneori se reuşeşte deturnarea unor elemente specifice credinţei creştine.
   Căutarea formelor de manifestare new-age-istă numai acolo unde găsim simbolurile mai sus menţionate se aseamănă căutării duşmanului - în vreme de război - numai în locul în care se ştie că are tabăra. Dar „fauna” new-age-istă este extrem de variată, şi se întinde chiar şi în locurile în care numai cu greu i se mai pot observa caracteristicile. În ultima vreme, încercând să-şi ascundă originea diavolească, această fiică a ereziilor de altădată se străduieşte să intre chiar pe uşile bisericilor ortodoxe.
   Conglomeratul new-age-ist are elemente cât se poate de diferite: de la promovarea capacităţilor paranormale până la tehnicile aberante de „yoga creştină” sau chiar până la desfrâul tantric. De la îndeletnicirile „savante” - cu forme de ocultism care nu sunt nimic altceva decât vrăjitorie cosmetizată (cum ar fi alchimia sau folosirea energiei magice a piramidelor), până la cele băbeşti (superstiţiile de tot felul între care tălmăcirea viselor ocupă un loc de frunte). De la vindecările cu bioenergie sau studierea experienţelor „mistice” din stările de moarte clinică până la terapia prin râs, sau chiar până la terapia prin violenţă fizică (aşa cum se practica de exemplu în comunitatea „marelui iniţiat” Rajneesh). Peste tot numai lupi răpitori în haine de oi.
   Este foarte dificil să scrii o listă completă a ramificaţiilor păgânismului contemporan. Deşi până în prezent au avut loc mai multe tentative de acest gen, totuşi fiecare dintre ele are anumite lipsuri.
   Bunăvoinţa cercetătorilor fenomenului New-Age a fost contrabalansată ori de lipsa informaţiilor suficiente, ori de prea mult zel pătimaş. Un exemplu grăitor este lista întocmită de Teodor Roszak şi inclusă în cartea „Animalul neterminat”:
   Renaşterea iudeo-creştină, Noua credinţă penticostală, (Comunităţi şi secte Isus), Adunări charismatice în cadrul marilor biserici, „Right on” - purtătorul de cuvânt al Frontului Salvării Creştine, Casa dragostei şi a păcii în San Francisco - Rabbi Shlomo Carlebach.
   Religii orientale Zen, Budism tibetan, Tantrism, Yoga, Sufism, Subud, Baha’i, Misticism natural taoistic, I-Ging, Guru individuali, precum şi mişcări de masă, Conştiinţa Krishna - Maestru Bhaktivedanta, Meditaţia Transcedentală - Maharishi Mahesh Yogi, „Divine Light Mission” – Maharadshi, „Healthy-Happy-Holly Organisation: 3 HO” - Yogi Bhanjan, Yoga totală - Maestru Satchitananda, Yoga Ananda Marga - calea fericirii, Meher-Baba, Sri Aurobindo, Maestru Muktananda, Sri Chinmoy, Kirpal Singh, Guru Bawa, Bagwan Shree Rajneesh, Gopi Krishna, Maestru Buda Free John, Baba Ram Dass.
   Ştiinţe ezoterice, Ştiinţa religioasă comparativă - revistă a tradiţionaliştilor, Grupuri ezoterice: Teozofie - ştiinţa divină, Antropozofie - Rudolf Steiner, Gurdjieff - Ouspensky, J.G. Benett, Alice-Ann Bailey, Cabalism, Astrologie, „Astrologie umanistică” - Dane Rudhyar, Alchimie - ştiinţa secretă, Tarot - joc ocult de cărţi, Magie, Vrăjitorie, Ghicire pământeană - câmpuri de forţă, Istorie ocultă (despre Atlantida, ...).
   Terapii eupsihice, Psihiatria Jung, Terapie de formă, Psihosinteză, Terapie primară, Arica, Seminar Erhard, „Centering”, Psihologie umanistică, Psihologie transpersonală, Logoterapie, Jocuri Synanon, „Silva Mind Control”, Dinamică spirituală - A. Everett.
   Vindecare spirituală, Vindecare integrală, Acupunctură, Terapie de polaritate, Autogeneză, Homeopatie, Naturopatie, Hipnoterapie, Seminare Aura, Chirurgie cerebrală, Interpretarea curcubeului, Terapie Yoga Asana, Biotonică, Astrologie medicală.
   Terapii corporale, Recepţie senzorială, Integrare structurală - Rolfing, Planificare structurală, Bioenergetică, Orgonomie - energie primară cosmică, Metoda Alexander, Metoda Feldenkreis - tehnica de corp, Masaj, Stereometrie - învăţătura corpului, T’ai Chi Ch’uan, Aikido şi alte forme ale meditaţiei orientale
   Neoprivitivism şi păgânism, mitologie filozofică - Carl Gustav Jung, Mircea Eliade, J. Campbell, Cult magic - al vrăjitoarelor şi şamanism - Don Juan, Rolling Thunder, primitivism ales voluntar ca stil de viaţă, Acomodare la ştiinţa primitivă şi ritualuri primitive.
   Organicism (Organizaţia vie), Misticism ecologic, Culte ale alimentaţiei naturale, Bioritm, Alimentaţie vegetariană.
   „Ştiinţa sălbatică”, Stări modificate de conştiinţă, Biofeedback, Înţelegere suprasenzorială şi parapsihologie, Cercetarea viselor, Psihometrie, Cercetare psihedelică, Fotografie Kirlian, Maşini Schmidt, Câmpuri de viaţă, Cercetarea conştiinţei dezbinate, Hipnoza călătoriei în timp, Fizica vizionară -universul ca şi conştiinţă, sisteme psihoenergetice, Domenii de graniţă parapsihologice - fizice, tanatologie - ştiinţa morţii.
   Centre de cercetare: Institut al ştiinţei spiritelor - Edgar Mitchell, Fundaţie pentru cercetarea spiritelor, Jocuri spirituale - Jean Houston, Centrul de cercetare Kundalini, Centrala pentru premoniţie.
   Psihologi, spiritişti, grupuri oculte, Edgar Cayce, Uri Geller, Echankar, „One World Family”, Cercetarea piramidelor.
   Psihotronică, Manipularea creierului prin droguri şi electronică, light-show-uri şi spectacole multimedia, grupuri de studii O.Z.N., Sciencefiction, Fascinaţia filmelor, Literatura despre vrăjitoare şi magie, Fantezie metafizică [17, 43-48].
   Lista este mai lungă şi, din păcate, conţine şi câteva domenii care nu au nici o legătură cu ghiveciul new-age-ist (cum sunt Botanica, Electronica, Agricultura organică sau chiar „Munca fizică sănătoasă”).
   Cercetătorii fenomenului neopăgân cunosc faptul că includerea electronicii nu este chiar întâmplătoare - căci unul dintre mijloacele de care se foloseşte diavolul este şi acesta (în cazurile în care pe benzile magnetice se înregistrează din senin vocile „morţilor”, în cele în care „morţii” sună la telefon de pe lumea cealaltă,...). Dar includerea electronicii în lista newage-istă - fără nici o menţiune auxiliară, nu poate stârni decât îndoiala celor care o citesc faţă de realitatea pericolului new-age-ist. Iar faptul că a fost inclusă aici până şi munca fizică (despre care nimeni nu poate contesta că făcută cu măsură este de folos trupului şi chiar relaxează sistemul nervos) trezeşte neîncrederea celor care vroiau să afle care sunt rătăcirile de care trebuie să se ferească. De aceea precizăm că nu putem fi de acord cu lista lui Teodor Roszak.
   O listă care conţine şi elemente greşite riscă să nu îşi atingă scopul, ci poate duce chiar la efecte contrare. Fiind conştienţi de acest pericol, am preferat să nu alcătuim o nouă listă, ci să prezentăm o alternativă la acest efort de observare a fenomenului neopăgân - unul dintre scopurile esenţiale pentru care a fost scrisă această carte fiind acela de a-i ajuta pe cititori să recunoască ei înşişi care sunt manifestările după care se poate recunoaşte virusul eretic.
   Pentru cei interesaţi de o identificare precisă enumerăm totuşi un exemplu de listă a celor mai importante personalităţi new-age-iste: Pierre Teilhard de Chardin, Raymond Moody, Elisabeth Kubler Ross, Elena Petrovna Blavatsky, Alice Ann Bailey, Elena Ivanovna Roerich, Anton Szandor La Vey, Fritjof Capra, David Bohm, Arnold Graf Keyserling, Sri Aurobindo, Benjamin Creme, David Spangler, Karl H. Pribram, Johann Quanier, Rupert Sheldrake, George Trevelyan, Francisco Varela, Robert Muller, Morris Berman, Leopold Brandstatter [51, 54].
   Deşi este incompletă, lista de mai sus este importantă pentru că include o parte dintre vârfurile de atac ale p ăgânismului. O astfel de listă ar putea fi îmbunătăţită periodic, pentru că noi exponenţi ai ideologiei newage-iste apar în fiecare an. Din acest motiv însă nimeni nu s-a încumetat până acum să se implice într-o asemenea cercetare. Mai ales că în cele mai multe cazuri oamenii obişnuiţi nu citesc numai lucrările autorilor consacraţi (al căror număr nu este extrem de mare), ci citesc şi tonele de literatură „spirituală” emanate de grămada celor care speculează interesul cititorilor faţă de subiectele oculte (şi cine oare ar putea să studieze această grămadă de autori cu pretenţii savante, grămadă care se modifică necontenit?).
   După ce am văzut cum arată un model de listă a practicilor şi liderilor New-Age, vom încerca să mai reducem puţin din haosul creat în jurul acestui fenomen. Chiar termenul de Eră Nouă indică faptul că ne aflăm în faţa unor probleme care nu erau cunoscute generaţiilor trecute, sau mai exact erau cunoscute doar unui număr restrâns de „iniţiaţi”.
   Majoritatea practicilor new-age-iste nu sunt noi, sunt vechi tehnici păgâneşti scoase din adâncurile pământului de excavatorul Satanei. Chiar dacă ele sunt foarte vechi, ele par surprinzător de noi pentru omul care nu are cunoştinţe solide privitoare la istoria religiilor. Problema reîncarnării, deşi cunoscută de secole în Orientul îndepărtat, a ajuns în vogă în Europa abia în secolul XX, abia când vrăjmaşul a reuşit să slăbească încrederea oamenilor în cele propovăduite de Biserică.
   Vom prezenta mai jos unele criterii după care recunoaştem caracterul new-age-ist (adică păgân) al practicilor „spirituale”. Credincioşii nu au cunoscut, nu cunosc şi nici nu au cum să cunoască vreun folos real din practici parabisericeşti (prin astfel de practici vieţuirea duhovnicească slăbeşte). Biserica oferă tot ceea ce ne trebuie pentru a merge pe calea mântuirii. Celor care vor să ne înveţe să folosim fantomatice „energii benefice”, să le răspundem că noi avem putinţa de a ne uni cu mult mai mult decât toate energiile din lume: avem putinţa de a ne împărtăşi cu Sfântul Trup şi Sfântul Sânge al Domnului nostru Iisus Hristos. Celor care promit vindecări miraculoase să le răspundem că noi avem posibilitatea de a primi vindecare de la Atotputernicul Dumnezeu prin Taina Sfântului Maslu, şi că orice alte „puteri vindecătoare” nu pot veni de la Cel Ce a rânduit Bisericii să ţină această slujbă pentru cei bolnavi trupeşte sau sufleteşte.
   Ispita „noului” este într-adevăr mare. Să ne gândim nu numai la practicile neopăgâne, ci şi la conexiunile new-age-iste cu politica, medicina, ştiinţa şi tehnica modernă. Din punct de vedere politic gândirea Noii Ere susţine cu succes dărâmarea graniţelor care există între state, în numele promovării ideii „cetăţeniei planetare”, a „ţării fără graniţe”.
   Aparatura modernă pune în evidenţă existenţa a tot felul de câmpuri energetice şi a puterii care iese din palmele „vindecătoare”. Cercetătorii descoperă tot felul de teorii care vin în sprijinul concepţiilor panteiste (chiar dacă aceste „descoperiri” au anumite lacune, ele sunt trecute cu vederea, important fiind ca gândirea neopăgână să fie susţinută de o „solidă” argumentare ştiinţifică: exemplu - „Taofizica” lui Fritjof Capra).
   Cât despre modul în care „universurile paralele” îşi fac simţită prezenţa (prin imprimarea chipului celor morţi pe pelicule fotografice, prin filmarea a tot felul de entităţi spirituale sau prin spectaculoasa comunicare cu fiinţe de „dincolo” prin intermediul calculatoarelor), prea puţini se ostenesc să cerceteze originea unor astfel de manifestări misterioase. Maşinăria new-ageistă are o sumedenie de conexiuni a căror combatere superficială duce la negarea unor fenomene reale, iar studierea fără dreaptă-socoteală poate duce la îndepărtarea de dreapta-credinţă.
   Totuşi, chiar dacă această ispită a noului (care reactualizează ispita cunoaşterii care l-a făcut pe Adam să piardă raiul) este mare, cel ce vrea să meargă pe calea mântuirii se ţine departe de tot ce este străin Sfintei Tradiţii. Când cineva vrea să cunoască mai mult despre urcuşul duhovnicesc trebuie să caute „informaţii” despre acest urcuş numai la cei care l-au cunoscut îndeaproape, la Sfinţii Părinţi sau la Părinţii contemporani.
   Nu există nici o tehnică care să poată suplini ceea ce ne învaţă ei. Biserica este Mireasa lui Hristos şi Mirele a avut grijă să nu îi lipsească nimic; de aceea nu are nevoie de nici un fel de „anexe”.
   Invaziei de ezoterism răspândit în zilele noastre trebuie să i se răspundă printr-o atitudine fermă de ancorare în Tradiţie. Vreme de două mii de ani Biserica a respins orice formă de cunoaştere ezoterică cu care diavolul a încercat să o ademenească. Creştinii nu au de ce să încerce să cunoască astfel de practici; ei pot să caute în Tradiţie tot ceea ce vor să cunoască privitor la viaţa duhovnicească.

   Privitor la elementele care ţin de viaţa spirituală pe care nu le găsesc prezentate în Sfânta Tradiţie, creştinii trebuie să înţeleagă următorul lucru: ori Sfinţii Părinţi nu au vrut să scrie despre ele în mod explicit, ori au scris despre lucruri similare şi nu am fost noi capabili să observăm aceasta (sau nu ne-am ostenit îndeajuns să cercetăm), ori nu au avut cunoştinţă despre ele.

a) În primul caz, ştiind că anumite elemente privitoare la realităţile duhovniceşti nu pot fi lămurite în mod strict raţional, Sfinţii Părinţi au refuzat să le transmită mai departe prin scris. Ceea ce au făcut însă - în marea majoritate a cazurilor - a fost precizarea faptului că orice „apariţie” sau vedenie misterioasă trebuie respinsă (deşi ştiau că unele descoperiri sunt de la Dumnezeu, că uneori cei care urcă pe calea sfinţeniei au diferite viziuni duhovniceşti). Fiind circumspecţi, ei au considerat că o descriere prea amănunţită a criteriilor de recunoaştere a descoperirilor dumnezeieşti poate fi nefolositoare. Unele criterii de deosebire nu sunt accesibile decât celor sporiţi şi pot fi vătămătoare pentru cei care ar încerca să le înţeleagă fără a avea pregătirea cuvenită.
   Citim în Vieţile Sfinţilor că uneori aceştia vedeau anumite lumini care aveau o anumită semnificaţie duhovnicească (arătau unde se aflau îngropate moaşte de sfinţi, arătau starea duhovnicească a celor care îi căutau, ...); ei aveau darul deosebirii şi ştiau să deosebească lucrarea diavolului de cea a lui Dumnezeu. Dar tot în Vie ţile Sfinţilor sunt pomeniţi şi oameni care s-au lăsat înşelaţi de unele lumini pierzătoare de suflet, nevrând să ţină seama de avertizările Sfinţilor Părinţi; trebuie amintit că această cunoaştere duhovnicească în care este inclus darul deosebirii duhurilor nu se transmite ca o tehnică ocultă, nu se învaţă mecanic, nu se moşteneşte; ea nu se datorează unei cunoaşteri parabisericeşti, ci dimpotrivă - este rodul vieţuirii pe calea de care ştiu toţi, dar puţini vor să şi meargă: calea arătată de Sfânta Tradiţie.
   Despre elementele de care Sfinţii Părinţi au avut cunoştinţă, dar au considerat că nu se pot fixa în scris ca s ă nu fie vătămătoare pentru cei care nu sunt sporiţi în viaţa duhovnicească, este clar că nu are rost să ne interesăm, căci curiozitatea ne-ar fi poartă spre pierzanie.

b) În cazul al doilea lucrurile sunt ceva mai simple. De exemplu, ni se pare că nu găsim în scrierile patristice lămuriri privitoare la contactarea
„ghizilor spirituali” care pot fi întâlniţi cu ajutorul faimoaselor cristale de cuarţ. Dacă Sfinţii Părinţi nu s-au referit în mod special la aceşti „ghizi” (care cunosc o sumedenie de lucruri interesante), ei s-au referit în schimb la contactarea oricărei fiinţe spirituale; fără a se opri asupra acestui caz particular, ei au învăţat că orice apariţie a „călăuzelor spirituale” (îngeri, „entităţi din alte lumi”, ...) trebuie respinsă.
   Oricât de iscusite ar fi cursele vrăjmaşului şi oricât de mare ar fi apostazia, fiii Bisericii trebuie să rămână tari în credinţă şi să nu se lase înşelaţi de miraculoasele arătări. Creştinii trebuie să se ţină de calea arătată de bătrânul din Pateric căruia i s-a arătat dracul în chipul lui Hristos.
   „Bătrânul a închis ochii şi a spus: «Eu pe Hristos nu voiesc să Îl văd aici». Şi demonul, auzind aceasta, s-a făcut nevăzut.” [54,316]. Tradiţia ortodoxă învaţă acelaşi lucru despre vedenii: că şi dacă s-ar arăta cineva având înfăţişarea Mântuitorului, nu este bine să fie privit. Că dacă este Domnul, nu Se va supăra. Iar dacă este vrăjmaşul, este de la sine înţeles că este mai bine să nu fie văzut.
   Creştinii trebuie să ştie că Hristos nu Se supără dacă din smerenie nu am vrea să recunoaştem că „vedeniile” ne sunt trimise de Dumnezeu, ci Se bucură să vadă că suntem exagerat de circumspecţi. Iar dacă „arătările” nu sunt de la Dumnezeu, cu atât mai mult S-ar bucura El văzând că nu ne-am plecat înşelării cu care ne ademenesc ele.
   Chiar dacă unele elemente „tehnice” ale ofertei de practici spirituale par noi (în exemplul nostru folosirea cristalelor de cuarţ), esenţiale sunt elementele de ordin spiritual şi modul în care le-au analizat pe acestea Sfinţii Părinţi. Să avem deci priceperea de a găsi în scrierile patristice lămuririle care ne-au scăpat la o privire superficială. Preacuviosul Părinte Serafim Rose scria: „«Părinţii nu au spus nimic despre evoluţie (sau despre cristalele de cuarţ, sau despre piramidologia ocultă, sau altele asemănătoare n.n.)» - iată una dintre scuzele folosite de mulţi ortodocşi spre a crede, de fapt, orice vor ei sau orice spune „ştiinţa” despre acest subiect. Dar atitudinea noastră faţă de Părinţi trebuie să fie mai serioasă şi mai profundă. A fi credincios
   Părinţilor nu înseamnă doar a fi gata să îi cităm, sau să ne simţim „liberi” să credem cum ne place dacă nu avem ce cita; ci înseamnă a pătrunde în gândirea lor, care e gândirea Bisericii lui Hristos, şi să avem o filozofie de viaţă bine închegată, ivită din vieţuirea noastră în Biserică, în armonie cu gândirea Părinţilor” [42,183].

c) În cel de-al treilea caz al alternativei pomenite mai sus, cel în care Sfinţii Părinţi nu au avut cunoştinţă despre anumite elemente prezentate de noile oferte spirituale, este bine să înţelegem următorul aspect: lor, care au fost biserici vii, nu le-a ascuns Dumnezeu nici un element privitor la viaţa duhovnicească. Tot ceea ce ţine de calea spre rai, ei au cunoscut şi au mărturisit în scrieri de o valoare inestimabilă.
   Dacă ei au cunoscut tot ceea ce ţine de lucrarea duhovnicească, privitor la lucrarea drăcească nu au avut cum să cunoască toate tehnicile şi practicile. Fiind aprinşi de dragoste fierbinte pentru Dumnezeu, Sfinţii Părinţi nu au avut de ce să îşi piardă timpul studiind în amănunţime practicile vrăjitoreşti din vremea lor. Sfinţii nu au scris dicţionare de vrăjitorie, ci au scris tratate împotriva vrăjitoriei de orice fel. Chiar dacă s-au referit în mod particular numai la anumite practici vr ăjitoreşti, ei au combătut orice formă a vrăjitoriei.
   Dacă în noua ofertă religioasă găsim elemente pe care nu le vedem dezvoltate de Sfinţii Părinţi, să ştim că ne aflăm cu siguranţă în faţa unei înşelări; chiar dacă diavolul reuşeşte să ne pună înainte fapte pe care este imposibil să le contestăm, şi chiar dacă vedem numai îndemnuri la bunătate sau lucruri în care nu găsim nimic rău, să ţinem cont de faptul că cel care ne vrea pieirea nu este o cunoştinţă de-a noastră retardată, ci este Ispititorul care ştie că oamenii primesc mult mai uşor minciuna dacă este ambalată în adevăr. Oricine îşi imaginează că intrând într-o aventură spirituală parabisericească va găsi elemente care să îl apropie de Dumnezeu nu va culege rarele flori de colţ, ci va cădea cu siguranţă în prăpastie.
   După cum am văzut mai sus, spectrul de manifestare a înşelării neopăgâne este destul de larg. Este de la sine înţeles că Biserica respinge astfel de credinţe şi astfel de practici nu din teamă, nu dintr-o apărare crispată a vechilor tradiţii. Sfânta Evanghelie conţine profeţii privitoare la răspândirea rătăcirilor din zilele noastre, iar Părinţii duhovniceşti contemporani nu s-au sfiit nici o clipă să lupte împotriva lor.
   Bună este atitudinea credincioşilor care resping orice fel de idee new-age-istă numai pentru că nu vor să primească învăţături duhovniceşti din altă parte decât de la Biserică. Dar este de înţeles şi atitudinea celor care doresc argumente înainte de a-şi însuşi punctul de vedere al Bisericii.
   De obicei discuţiile contradictorii între credincioşi şi eretici rămân fără rezultat, pentru că nu există argumente cu care să fie înduplecaţi cei care nu vor să primească adevărul Sfintei Scripturi şi nesocotesc Sfânta Tradiţie.
   Dacă ar exista asemenea argumente atunci ele ar fi prezentate într-o carte fundamentală care ar spulbera toate încercările de pervertire a adevărului.
   Pentru cei care vor să fie fii ai Bisericii, pentru cei care respectă şi iubesc Sfânta Tradiţie, argumentele împotriva ereziilor nu sunt greu de înţeles. Există rătăciri care pot fi „demontate” chiar şi numai cu argumente scripturistice, pentru altele este nevoie de citate patristice; în argumentarea nocivităţii unor grupări eretice sunt suficiente anumite informaţii practice care fac de prisos o argumentare teologică (un exemplu fiind secta sinucigaşă „Templul Popoarelor”).
   Chiar dacă adevăraţii creştini nu vor avea nevoie de argumente suplimentare pentru a înţelege nocivitatea oricărei grupări sau practici parabisericeşti, o cercetare mai atentă le este de folos în cazul în care se ciocnesc de persoane care au credinţe eretice şi totuşi susţin că păstrează credinţa ortodoxă.
   Fără a epuiza cercetarea fenomenului New-Age, ne vom opri asupra unora dintre punctele importante cum sunt religia Baha’i sau Mişcarea Transcedentală. O cercetare asemănătoare privitoare la bioenergeticieni, la falsele minuni sau la apariţiile O.Z.N. ar fi potrivită pentru a putea completa această carte. Dar intenţia noastră (chiar dacă în viitor vom aborda cu aceeaşi obiectivitate şi aceste subiecte) nu a fost aceea de a prezenta un dicţionar al rătăcirilor, ci numai de a oferi nişte repere clare pentru cel care vrea să se orienteze în labirintul spiritual contemporan.
 
Extras din: DANION VASILE - DĂRÂMAREA IDOLILOR - Despre rătăcirile contemporane, Text reprodus după ediția a doua apărut la Editura Bunavestire, Galați, 2002 / foto: denverpost.com
Lasa un comentariu
avatar
Articolul lunii
Retele Sociale
  • Facebook
  • Google+
  • Twitter
  • Comentarii
  • Apreciate
  • Vizualizari
Citate Ortodoxe