14 August 22

Kosovo, Serbia, Iugoslavia, Ucraina și principiile noastre

Am văzut că multă lume s-a inflamat, inclusiv vânjoasa noastră presă, pe tema crizei Kosovo-Serbia, de zilele astea. Evident, sârbii sunt de vină. Sârbii sunt pro ruși, deci sunt puși de Putin să facă scandal. Ba chiar am văzut niște cretini care au spus că sârbii vor declanșa o „operațiune specială în Balcani”. Deci nu în Kosovo, ci în Balcani! …
Înainte să ne pronunțăm, ar trebui să cunoaștem câte ceva despre istorie. În iunie 1991, Slovenia și Croația și-au declarat aproape simultan și UNILATERAL independența față de Iugoslavia.
Atunci, aceste republici din cadrul federației iugoslave au fost sprijinite, pe față, de către Germania, Austria, Ungaria și în general, comunitatea europeană. Spre cinstea sa, regimul republican al SUA de-atunci, a invitat la obținerea independenței prin CONSENS cu celelalte republici iugoslave.
Germania, proaspăt reunită, a argumentat atunci că slovenii și croații au voie să-și declare UNILATERAL independența, pe principiul auto-determinării popoarelor, chiar dacă asta a însemnat război. Bun.
Pe urmă, a venit rândul Bosniei Herțegovina. Această entitate NU voia părăsirea și nici disoluția federației iugoslave, pentru că era cea mai mixată etnic dintre toate republicile: sârbii, croații și musulmanii erau amestecați, căsătoriți între ei, etc.
Mai departe, spre 1993.Atunci la Washington s-a schimbat administrația și la putere au venit democrații lui Bill Clinton. Bill l-a încurajat pe liderul musulmanilor din Bosnia, care era și președintele președinției bosniace (formula de conducere colectivă a republicii) să declare UNILATERAL independența Bosniei din față de Iugoslavia.
Întâi, sârbii din Croația și apoi cei din Bosnia au zis: „păi stai domne, dacă ei au voie să folosească auto-determinarea pe criterii etnice, vrem și noi”. Și și-au declarat și ei independența în cadrul Croației și respectiv Bosniei.
Și-a venit Occidentul, în special și repet – administrația democrată de la Washington – și a zis: NU E VOIE. „Voi” nu aveți voie. Doar unii au voie. Și știm ce-a urmat…
Pe repede înainte, ajungem la 1999. Atunci, albanezii din Kosovo voiau să-și declare UNILATERAL independența față de Iugoslavia. Atenție, albanezii din Kosovo nu aveau măcar statut de republică, precum Croația sau Slovenia. N-a contat. Și pentru EI a fost voie. Ba chiar s-au folosit de o forță militară străină pentru a reuși acest scop.
Numai sârbii de pe teritoriul fostei Iugoslavii n-au avut voie să folosească principiul auto-determinării pe criterii etnice. Astea sunt FAPTE de necontestat, de necombătut.
Ce observăm azi? Că aceleași persoane care au susținut și susțin Kosovo, deci autodeterminarea pe criterii etnice, le-o refuză altora. Având în vedere precedentele numite Croația, Bosnia și Kosovo, cu ce drept le interzici spre exemplu, ungurilor, să facă același lucru?
Sau cu ce drept le este interzis croaților și sârbilor din Bosnia să-și declare azi, independența? Mai ales că toate sondajele arată o susținere populară pentru asta? Păi de-aia: că cineva a decis că drepturile se aplică selectiv. Chiar nu înțelegem la ce pericol ne expunem?
Din fericire, statul român a avut o poziție principială în cazul Kosovo și nu a recunoscut acel act unilateral. Cum nu a recunoscut nici Crimeea.
Și așa ajungem la principiile unora dintre noi. Toate principiile de drept, morale, totul se suspendă când e vorba de Occident. Aici nu e vorba de Occident, ci de noi. A fi întotdeauna de partea celui mai puternic, a te face sluj în fața lui NU este un principiu de succes. Este un principiu al oamenilor slabi, al nevertebratelor.
A fi partener cu cineva nu înseamnă a accepta tot ce face acela. Când faci asta, nu mai ești partener, ci slugă.
Cum poți să vorbești de principii, când cei din Kosovo impun doar unei singure țări să-și schimbe numerele de la mașină atunci când intră pe teritoriul lor? Știți că dacă ești cetățean al Kosovo, dar te întorceai acolo fără numerele dorite de ei, nu mai intrai înapoi (precum moșul din filmul de mai jos)? Unde s-a mai pomenit așa ceva? Și mai vorbim despre drepturi, civilizație, superioritate morală?
Închei cu acest citat, din partea unui albanez, apărut în acest articol din New York Times: „Jur în fața lui Dumnezeu, dacă nu erau atâția care și-au dat viața pentru asta (independența Kosovo), aș fi spus să ne întoarcem la cum era înainte (parte a Iugoslaviei). Am avut o viață mai bună atunci, aveam mai multe oportunități”.

Kosovo Finds Little to Celebrate After 10 Years of Independence

Autor: Mihai Șomănescu, Facebook.
Lasa un comentariu
avatar
Articolul lunii
Retele Sociale
  • Facebook
  • Google+
  • Twitter
  • Comentarii
  • Apreciate
  • Vizualizari
Citate Ortodoxe